Infracțiunile de tentativă la omor și de părăsire a locului accidentului

17 ianuarie 2019 Drept Penal Jurisprudenta

Fapta inculpatului care, cu intenție, a lovit persoana vătămată cu autoturismul și care se încadrează în elementele de tipicitate ale infracțiunii de tentativă la omor, nu poate constitui situația premisă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului. 

Din moment ce se retine acroșarea persoanei vătămate cu autoturismul cu intenția de a o lovi, de a-i produce leziuni si implicit de a-i produce decesul, deci o infracțiune de violență comisă cu intenție, nu s-ar mai putea retine si infracțiunea la regimul rutier cea de părăsire a locului accidentului, dat fiind ca acel eveniment nu s-a produs ca urmare a nerespectării normelor de circulație având la baza culpa.

Extras din considerentele deciziei Curții de Apel Constanța:

”Prin rechizitoriul nr.243/P/2015 emis la data de 17.09.2015 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța s-a dispus trimiterea în judecată inculpatul JS pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativa de omor și părăsirea locului accidentului prevazute de art.32 rap. la art.188 Cod penal și art.338 alin.1 Cod penal.

Actul de sesizare a instanței a reținut în sarcina inculpatului JS, în esență, că la data de 15 martie 2015, în jurul orelor 14,00, aflându-se la volanul unui autoturism, a accidentat-o cu intenție pe persoana vătămată MC care, împreună cu alte două persoane, circula ca pieton pe breteaua de legătură dintre __, cauzându-i leziuni traumatice pin lovire cu și de corpuri dure în circumstanțele unui accident rutier, ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. (…)

Referitor la cea de-a doua faptă, respectiv infracțiunea de părăsirea locului accidentului prevăzută de art.338 alin.1 Cod penal, instanța de apel subliniază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Curtea constată că, din moment ce se retine acroșarea parții civile cu autoturismul cu intenția de a o lovi, de a-i produce leziuni si implicit de a-i produce decesul, deci o infracțiune de violență comisă cu intenție, nu s-ar mai putea retine si infracțiunea la regimul rutier cea de părăsire a locului accidentului, dat fiind ca acel eveniment nu s-a produs ca urmare a nerespectării normelor de circulație având la baza culpa.

Citeste mai mult  Venitul luat în calcul pentru stabilirea pensiei de întreținere

Infracțiunea de părăsire a locului accidentului este prevăzută de art. 338 alin.1 din Codul penal și se regăsește în titlul VII – Infracțiuni contra siguranței publice, capitolul II – Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice.

Conform dispozițiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal, părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Sintagma „accident de circulație” a fost definită de legiuitor în art. 75 lit. a) – c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care constituie reglementarea-cadru în materia circulației pe drumurile publice, ca fiind „evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții: s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc; a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale; în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare.

Drept urmare, elementele de tipicitate ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului sunt stabilite prin interpretarea sistematică a prevederilor relevante din cele două acte normative.

Obiectul juridic principal al infracțiunii prevăzute de art. 338 alin.1 din Codul penal este reprezentat de relațiile sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, iar în subsidiar sunt protejate și relațiile sociale privind înfăptuirea justiției, întrucât părăsirea locului accidentului poate impieta asupra stabilirii modului în care s-a produs accidentul, dar și asupra tragerii la răspundere a persoanelor vinovate.

Situație premisă a acestei infracțiuni este producerea unui accident de circulație, iar elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 338 alin.1 din Codul penal constă în acțiunea de părăsire a locului accidentului, care se poate realiza în două modalități, respectiv printr-un act de comisiune, ce presupune plecarea efectivă de la locul accidentului și prin acte de omisiune – neîntoarcere la locul accidentului a persoanei care l-a părăsit legal, în baza dispozițiilor art. 338 alin. (3) lit. b) și c) din Codul penal ori neoprirea la locul accidentului.

Citeste mai mult  Audierea în calitate de martor a agentului constatator

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale privitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, dar și pentru relațiile sociale privind înfăptuirea justiției.

În ce privește latura subiectivă se constată că fapta de părăsire a locului accidentului poate fi comisă cu intenție, directă sau indirectă.

Cu toate acestea, remarcăm faptul că interpretarea noțiunii de ”accident” presupune existența unor condiții diferite și independente de aspectele analizate anterior.

Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, termenul ” accident ” reprezintă o întâmplare neprevăzută care poate provoca o avarie, rănirea sau moartea cuiva, iar adjectivul ” neprevăzút” este ceva imprevizibil, nebănuit; care se ivește sau se produce pe neașteptate; neașteptat, negândit, fortuit.

Prioritar, înainte de aplicarea oricărei alte metode de interpretare a dispoziției legale, se impune interpretarea literală, pornind de la sensul cuvintelor folosite.

Conformitate art. 37 alin.2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu pentru actele normative din aceeași materie.

În cauză nu este vorba despre utilizarea unei terminologii juridice, înțelesul noțiunii de accident, sub aspectul laturii subiective, nefiind explicat prin norme de drept substanțial penal, astfel încât definirea acestui termen utilizat într-o prevedere legală de incriminare nu poate fi alta decât cea din limbajul obișnuit, astfel cum a fost subliniat anterior.

Citeste mai mult  Modalitatea de stabilire a obligației fiscale nu poate fi invocată pe calea contestației la executare

Remarcăm faptul că legiuitorul, folosind termenul de ”accident”, s-a raportat la un eveniment care survine pe neașteptate, astfel încât fapta inculpatului JS , care cu intenție a lovit persoana vătămată cu autoturismul și care se încadrează în elementele de tipicitate ale infracțiunii de tentativă la omor, nu poate constitui situația premisă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului.

În sensul acestei interpretări invocăm și considerentele Deciziei nr. 5/2018 din 28 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Penală, publicată în Monitorul Oficial nr.355 din 24 aprilie 2018, care explicitează, fără echivoc, diferența între latura subiectivă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului și latura subiectivă a accidentului, subliniind că ”Este important să nu se facă o confuzie între: pe de o parte, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal, care constă în părăsirea fără încuviințare a locului accidentului și care se comite cu intenție directă sau indirectă, iar, pe de altă parte, producerea accidentului de circulație, care constituie situația premisă a infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal și care, întotdeauna, are loc din culpă.”

În atare situație, chiar dacă inculpatul a părăsit locul faptei, iar fapta a fost comisa pe partea carosabila a unei șosele, fiind implicat un pieton si un autoturism, acest aspect nu poate atrage răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, ci doar pentru comiterea infracțiunii de tentativa de omor prin folosirea, ca obiect vulnerant, a unui autoturism.

Prin urmare, soluția care se impune cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului reținută în sarcina inculpatului JS prin actul de sesizare este cea de achitare întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite cerințele de tipicitate ale infracțiunii.” (Curtea de Apel Constanța, Decizia penală nr. 3 din 4 ianuarie 2019, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > > >