Inselaciune vs abuz de incredere

29 decembrie 2015 Drept Penal Jurisprudenta

”În fapt, în perioada 8-11.01.2013 inculpatul s-a cazat la hotel B, unde a indus în eroare reprezentații hotelului, prin faptul că a declarat că se numește „LT”, iar, la părăsirea hotelului nu a achitat contravaloarea cazării și a consumației, iar, după ce a împrumutat de la recepție un laptop marca Acer, nu l-a mai restituit, însușindu-l.

Fapta inculpatului astfel cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2, 3 C.pen.1969. (…)

Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 Cp 1969, lipsind latura subiectivă specifică.

Astfel, prezentarea inculpatului sub numele nereal de „L T” (cu consecința imposibilității identificării și tragerii sale la răspundere) atestă existența ab initio a intenției de a induce în eroarea reprezentanții părții vătămate, atât cu privire la contravaloarea cazării și a consumației cât și cu privire la obținerea unui folos material injust (laptopul marca Acer), toate acestea constituind paguba produsă în patrimoniul hotelului B.

Citeste mai mult  Prescripția răspunderii penale

Cu alte cuvinte, inculpatul nu a avut intenția (separată) de a abuza de încrederea care i-a fost acordată de reprezentanții părții vătămate, ci a avut de la început intenția directă și unică de a înșela reprezentanții hotelului și de a obține toate foloasele materiale injuste care au constituit paguba pricinuită părții vătămate (contravaloarea cazării, contravaloarea consumației, însușirea frauduloasă a laptopului). Pentru aceste considerente, este lipsită de fundament o divizare a conduitei inculpatului în două fapte prevăzute de legea penală.” (Judecatoria Cluj Napoca, Sentinta penala nr. 492/2015, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >