Interpretarea noţiunilor de „valoare estimată a contractului” și „valoare stabilită a contractului” prevăzute de art. 61^1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, la ÎCCJ

Curtea de Apel Cluj a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: ”Care este interpretarea care trebuie să se dea noţiunilor de „valoare estimată a contractului”, respectiv „valoare stabilită a contractului”, în sensul dispoziţiilor art. 61 ind. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016?”

În sesizare, Curtea de Apel Cluj arată că problema de drept a cărei dezlegare se solicită prezintă o importanță deosebită datorită diferenței mari între plafonul sumei care trebuie achitate cu titlu de cauțiune în situația în care se consideră că contractul are doar o valoare estimată (35.000 RON, respectiv 220.000 RON) și plafonul în situația în care se consideră că se poate vorbi deja despre o valoare stabilită (88.000 RON, respectiv 880.000 RON). Interpretarea acestor dispoziții legale trebuie să țină cont de împrejurarea că în discuție se află o condiție de admisibilitate a unei cereri în justiție, prin urmare orice ambiguitate legislativă în această materie trebuie interpretată în favoarea părții care dorește să se prevaleze de acest drept nicidecum în defavoarea sa.

Citeste mai mult  CCR. Dispoziții din Codul de procedură fiscală neconstituționale

În al doilea rând, pornind de la sensul termenilor de ”valoare estimată” și ”valoare stabilită”, Curtea consideră că ar fi cel mai firesc să se considere că valoarea unui contract este estimată pe tot parcursul procedurii de atribuire, inclusiv după momentul desemnării ofertantului câștigător, având în vedere că nici măcar la acel moment încheierea contractului cu respectivul ofertant și, pe cale de consecință, valoarea acestuia, nu sunt încă certe.

Nu este mai puțin adevărat însă, și aici rezidă dificultatea de interpretare a dispozițiilor legale în discuție, că art. 61 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 101/2016 face referire la soluționarea contestației formulate în condițiile art. 8 sau art. 49, texte de lege care reglementează contestația împotriva unui act al autorității contractante. Prin urmare, obiectul unei asemenea contestații va fi întotdeauna un act din cadrul procedurii de atribuire, ceea ce înseamnă prin ipoteză că ea va fi întotdeauna formulată înainte de încheierea contractului de achiziție. Astfel, dacă s-ar merge pe interpretarea propusă mai sus art. 61 ind.1 alin. 1 literele b) și d) din Legea nr. 101/2016 ar rămâne fără aplicabilitate practică. S-ar putea imagina probabil și situația în care o contestație împotriva unui act al autorității contractante ar fi formulată după încheierea contractului dar, cu siguranță, acest lucru s-ar putea întâmpla foarte rar în practică având în vedere termenele scurte în care asemenea acte trebuie contestate. În fine, art. 61 ind. 1 alin. 1 nu vizează și ipoteza în care se solicită anularea contractului de achiziție astfel că literele b) și d) ale acestui text de lege nu ar putea fi aplicabile nici în această situație, mai arată Curtea în sesizarea formulată.

Cuvinte cheie: > > >