Tribunalul Gorj a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 și 183 Cod procedură civilă, raportat la Decizia nr. 34/11.10.2017, respectiv dacă decizia menţionată prin care s-a stabilit că actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică în ultima zi a termenului, care se socoteşte pe zile, după ora la care a încetat activitatea la instanţă, nu este socotit în termen, îşi mai produce efectele ca urmare a modificării legislative a art. 183 alin. 1 Cod procedură civilă prin Legea nr. 310/2018.
Interpretarea care urmează să fie realizată vizează astfel dispozițiile art. 183 C.proc.civ. în sensul de a se preciza dacă actul transmis prin fax sau e-mail este în termen numai dacă ora primirii fax-ului sau a e-email-ului, astfel cum aceasta este atestată de calculatorul sau faxul de primire al instanței este anterioară orei de încetare a activității instanței în ziua de trimitere conform interpretării date de ÎCCJ prin decizia 34/15.05.2017, ori această decizie îsi încetează efectele în conformitate cu prevederile art. 521 alin. 4 coroborat cu art. 518 C.proc.civ. și prin urmare data trimiterii actelor de procedură prin fax sau poștă electronică va fi data și ora primirii faxului sau email-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, fiind irelevant dacă ora de primire se încadrează sau nu în programul de lucru al registraturii instanței.
Anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, Codul de procedură civilă prevedea următoarele:
Art. 182 alin. (1): ”Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.”
Alin. (2): ” Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile.”
Art. 183 alin. (1): ”Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un seviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.”
Alin. (2): ” Actul depus de partea interesată înauntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administrația locului de deținere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen.”
Alin. (3): ”În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată”.
Prin Decizia nr. 34 din 11.10.2017 ,Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din Codul de procedură civilă, a stabilit că ”Actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen.”
Art. 183 alin. 1 Cod procedură civilă a fost modificat prin art. I pct. 23 din Legea nr. 310/2018 după cum urmează ”Actul de procedură, depus înauntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la orificul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau email, este socotit a fi făcut în termen”.
Alin. 3: ”În cazurile prevăzuzte la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acesteea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată”.
Problema de drept pusă în discuție este aceea dacă Decizia nr. 34 prin care s-a stabilit că ”actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică în ultima zi a termenului, care se socotește pe zile, după ora la care a încetat activitatea în instanță, nu este socotit în termen” își mai produce efectele ca urmare a modificării legislative a art. 183 C.proc.civ. prin Legea 310/2018.
Sub acest aspect, Tribunalul Gorj menționează că modificările intervenite prin Legea 310/2018 cu privire la art. 183 C.proc.civ., deși ar trebui să reprezinte, așa cum se precizează în expunerea de motive a proiectului de lege, o armonizare a unor texte ale Codului de procedură civilă cu ”practica izvorâtă din deciziile Curții Constituționale și ale instanțelor judecătorești”, se observă totuși, în privința dovezii datei de împlinire a procedurii de comunicare în cazul transmiterii actului prin fax și e-mail, că soluțiile legiuitorului sunt diametral opuse unor dezlegări jurisprudențiale de dată recentă (Decizia CCR nr. 605 din 22 septembrie 2016, Decizia ICCJ nr. 34 din 15 mai 2017)
Prin urmare, se pune problema dacă prin prevederile art. 183 alin 1 și 3 C.proc.civ. astfel cuma fost modificat prin Legea 310/2018 legiuitorul a înțeles să renunțe la soluția legislativă anterioară, potrivit căreia, deși părților le era recunoscută posibilitatea transmiterii către instanță a actelor de procedură prin fax sau poștă electronică, totuși data la care actele respective erau considerate a fi depuse la instanță era cea la care acestea erau înregistrate efectiv la instanță, iar nu data transmiterii efectuate prun poșta electronică sau fax, ori în continuare se impune a fi apreciat că actul transmis prin fax sau e-mail este în termen numai dacă ora primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum aceasta este atestată de calculatorul sau faxul de primire al instanței, este anterioară orei de ăncetare a activității instanței în ziua de trimitere.
Pe de o parte, s- ar putea aprecia că intenția legiuitorului de a modifica solușia legislativă anterioară care nu permitea să se considere data e-mail-ului sau a faxului ca dată de depunere în termen a actului, dacă acesta este transmis după ora la care activitatea încetează la instanță, este evidențiată de faptul că aceste mijloace tehnice de transmitere a actelor de procedură au fost incluse în categoria modalităților alternative la modalitatea depunerii la registratura instanței alături de depunerea prin poștă sau serviciul de curierat rapid, respectiv depunerea la unitatea militară sau la administrația locului de deținere (astfel cum reiese din art 183 alin. 1 și 3 C.proc.civ modificat).
Sub acest aspect dispozițiile art. 182 alin. 2 Cod proc.civ. sprijină o asemenea interpretare, deoarece acest text de lege nu se aplică în cazul trimiterii actelor de procedură prin fax sau poștă electronică. În cazul acestor trimiterii, dispozițiile art. 183 alin. 3 C.proc.civ. stabilesc în mod expres care este data și ora la care se consideră depuse actele de procedură transmise prin aceste mijloace electronice. Așa fiind, art. 183 alin. 3 C.proc.civ. ca orice normă specială va avea prevalență față de art. 182 alin. 2 C.proc.civ..
Pe de altă parte, s-ar putea interpreta că nu se pot acorda depunerii actelor prin fax sau poștă electronică aceleași valențe ca în cazul actelor depuse prin oficiul poștal, serviciul de curierat sau prin alt serviciu specializat de comunicare, întrucât în ipoteza acestora din urmă, care nu presupun o depunere personală și directă la instanță, dovada datei la care actul se depune de partea interesată este realizată de către o terță persoană care intervine în lanțul cauzal (dintre parte și instanță) pentru a conferi siguranța și certitudinea cu privire la data depunerii, pe când în cazul actelor transmise prin fax sau poștă electronică (de asemenea care nu presupun o depunere personală și directă la instanță) nu mai există această verigă intermediară pentru confirmarea primirii actului. Dovada depunerii actului transmis prin fax sau poștă electronică nu poate rămâne la dispoziția mijloacelor electronice, acestea beneficiind de toate garanțiile de certitudine și siguranță în privința setărilor tehnice pe baza cărora se vor calcula ulterior termene cu importante consecințe juridice.
Fără a contesta subtitlitatea argumentului întemeiat pe raportul dintre art. 182 alin. 2 și art. 183 C.proc.civ din actuala reglementare, Tribunalul consideră că, din perpectiva probei depunerii în termen a actului de procedură, distincția dintre depunerea actului personal printr-un mijloc de comunicare electronic și depunerea lui la instanță de către un terț (serviciul poștal sau curierat) este una artificială. În mod indiscutabil metodele moderne de comunicare asigură mult mai multă acuratețe sub aspectul reglectării efectivității unei anumite operațiuni și a datei la care aceasta a avut loc. În plus, probele oferite de instrumentele electronice sunt mult mai greu de contestat față de constatările oricărui agent intermediar. Mai mult, ar fi greu de apreciat, de exemplu, de ce este preferabil (din perspectiva valabilității sale) un act de procedură depus la oficiul poștal în urmă cu 5 zile aproape de miezul nopții unuia transmis prin e-mail la ora 16:05 în ziua precedentă.
Pe de altă parte, o atare interpretare este de natură a face practic inutilă modificarea disp. art. 183 alin. 1 și 3 C.proc.civ. în sensul recunoașterii acestor mijloace tehnice de transmitere ca modalități alternative de depunere a actelor de procedură.
Termenul de soluționare a sesizării este 22.06.2020.
Cuvinte cheie: act de procedura > dezlegare chestiune de drept > e-mail > fax > Legea nr. 310/2018
