Întreruperea prescripției extinctive a dreptului la acțiune

27 noiembrie 2019 Drept Civil

Introducerea unei noi cereri de chemare în judecată înlăuntrul termenului de 6 luni de la data la care a rămas definitivă hotărârea judecătorească prin care a fost anulată prima acţiune, produce un efect întreruptiv, provizoriu și condiționat al prescripţiei, iar data întreruperii cursului prescripției va fi socotită cea a înregistrării pe rolul instanței judecătorești a primei cereri, care a fost anulată.

Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că efectul întreruptiv al cursului prescripției este produs, conform art. 2539 alin. (2) teza a II-a Cod civil, numai condiționat de admiterea, prin hotărâre definitivă, a celei de a doua acțiuni.

În atare situație, dat fiind faptul că efectul întreruptiv al prescripţiei extinctive, reglementat de art. 2539 alin. (2) teza a II-a C.civ., este condiţionat de admiterea celei de a doua cereri, este necesar ca instanţa să procedeze cu prioritate la examinarea și soluționarea fondului cauzei faţă de excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, procedeu de soluţionare care se circumscrie unei situații derogatorii de la regula instituită de art. 248 alin. (1) C.proc.civ., potrivit căreia „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Citeste mai mult  Chemarea în garanţie. Condiţii de admisibilitate

Drept consecință, procedând la unirea excepției prescripției extinctive cu fondul cererii dedusă judecății, pe baza probatoriului administrat, instanța are a soluţiona cauza în raport de verificarea următoarelor ipoteze: dacă din probele administrate se apreciază că cererea de chemare în judecată este întemeiată, instanţa o va admite şi va respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată (efectul întreruptiv al prescripţiei producându-şi efectele), dacă, însă, din materialul probator, rezultă că acţiunea este neîntemeiată, efectul întreruptiv, provizoriu al prescripţiei extinctive nu mai operează de la data înregistrării cererii care a fost anulată, astfel încât termenul special de prescripţie se calculează fără a se lua în considerare, ca moment întreruptiv, data înregistrării cererii anulate, ci data înregistrării acţiunii pendinte. În raport de data înregistrării acestei din urmă cereri, instanța are a analiza dacă termenul de prescripţie extinctivă era împlinit și, în caz afirmativ, va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi va respinge cererea ca prescrisă. (ÎCCJ, Secţia I civilă, decizia nr.513 din 7 martie 2019, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: >