Cererea comunicată de creditor debitoarei, prin care se solicită comunicarea sumei totale achitate conform unor hotărârilor judecătoreşti referitoare la drepturi de natură salarială, precum şi copia documentului care atestă plata, nu reprezintă act întrerupător de prescripţie, în sensul art. 16 din D.L 167/1958 [art. 2537 NCC], nefiind vorba despre un act începător de executare.
”Analizând sentinţa civilă apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, conform art. 479 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul a reţinut următoarele:
Primul motiv al apelului este acela potrivit căruia executarea silită nu putea fi pornită deoarece a operat prescripţia dreptului de a cere executarea silită.
Tribunalul reţine că titlul de creanţă în baza căruia s-a pornit executarea constă în sentinţa civilă nr.274/19.05.2010 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, modificată prin Decizia Curţii de Apel Timişoara nr. 135/27.01.2011.
Prin sentinţa civilă nr.274/19.05.2010 Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara a fost obligat să plătească reclamantului DR ajutoarele cuvenite la data trecerii în rezervă în cuantum total de 45.380 lei, reţinându-se în considerente că, din debitul total de 71.440 lei, a rămas de plată suma de 45.380 lei, deoarece Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara a plătit reclamantului suma de 26.060 lei.
Prin Decizia Curţii de Apel Timişoara nr. 135/27.01.2011 a fost modificată în parte sentinţa civilă nr.274/19.05.2010, în sensul că Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timiş a fost obligat şi la plata diferenţei reprezentând reactualizarea sumei de 26.060 lei, pentru intervalul 24.06.2009 (data încetării raportului de serviciu al reclamantului) până la 26.02.2010 (dată la care a fost plătită reclamantului suma de 26.060 lei ).
Creditorul DR a solicitat BEJ executarea silită a sumei reprezentând reactualizarea sumei de 26.060 lei, pentru intervalul 24.06.2009 – 26.02.2010, conform Deciziei Curţii de Apel Timişoara nr. 135/2011, la data de 29.04.2014.
Judecătoria Caransebeş a apreciat că nu s-a prescris dreptul de a cere executarea silită deoarece a operat întreruperea prescripţiei, urmare a adresei din 01.04.2013, comunicată de pârât reclamantei la 09.04.2013, prin care pârâtul a solicitat recuperarea debitului ce face obiectul deciziei civile pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosar 299/115/2010 pe cale amiabilă. Această adresă a fost apreciată de instanţă drept un act de executare, care întrerupe prescripţia, conform art.16 din Decretul Lege nr.167/1958.
Tribunalul reţine că în mod greşit instanţa de fond a ţinut seama de înscrisul depus de către reclamant – adresa din 01.04.2013 – ulterior închiderii dezbaterilor, o dată cu concluziile scrise, căci procedându-se astfel se încalcă principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare.
În ceea ce priveşte natura acestui înscris, acesta nu poate fi considerat ca fiind act întreruptiv de prescripţie.
Prin respectiva adresă creditorul D R a solicitat ITPF comunicarea sumei totale achitate conform sentinţei nr. 274/19.05.2010 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 299/115/2010 şi Deciziei Curţii de Apel Timişoara nr. 135/27.01.2011, precum şi copia documentului care atestă plata.
Aşadar, prin această cerere s-au solicitat instituţiei debitoare anumite informaţii referitoare la sumele cuprinse în cele două hotărâri judecătoreşti, nefiind vorba despre un act începător de executare.
Tribunalul constată că suma de 45.380 lei a fost achitată, rămânând de achitat doar reactualizarea sumei de 26.060 lei, pentru intervalul 24.06.2009 – 26.02.2010.
De la data de 27.01.2011 şi până la data cererii de executare silită – 29.04.2014 – au trecut mai mult de trei ani, termen general de prescripţie prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Sumei în cauză nu îi sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 71/2009 deoarece debitul principal de 45.380 lei a fost achitat integral până la data de 27.01.2011, data pronunţării Deciziei Curţii de Apel Timişoara nr. 135/27.01.2011, iar nu în tranşele arătate la art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009.
Faţă de cele ce preced, tribunalul a admis apelul, a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de către apelantul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara şi, pe cale de consecinţă, a admis contestaţia la executare şi a dispus anularea tuturor formelor de executare.” (Tribunalul Caraș Severin, Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 699A/02.09.2015, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: intreruperea prescriptiei extinctive > prescriptia dreptului de a cere executarea silita
