”Prin apelul formulat de către apelantul pârât, sentința apelată a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că comisionul de administrare, ca și componentă a prețului creditului, este exceptat de la controlul caracterului abuziv, potrivit art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, întrucât clauzele referitoare la aceste elemente ce definesc obiectul principal al convenției de credit, sunt exprimate fără echivoc, în mod clar.
Tribunalul apreciază că apelul este întemeiat, având în vedere considerentele ce succed.
În ceea ce privește comisionul de administrare, reținem că, potrivit art. 4.1., clientul se obligă să plătească comision de administrare lunară a creditului de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului.
Analizând criticile formulate cu privire la comisionul de administrare, tribunalul le apreciază ca întemeiate, având în vedere că în privința prețului contractului instanța nu poate să exercite controlul jurisdicțional dacă este exprimat în mod clar și inteligibil, prevalând principiul forței obligatorii a convențiilor.
Astfel art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 transpune art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13 și prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb pe de alta parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008, privind contractele de credit pentru consumatori definește la art.3 lit. g) costul total al creditului ca fiind format din toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri ce trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu creditul și care sunt cunoscute de către creditor. Această directivă a fost transpusă în legislația națională prin OUG nr.50/2010, act normativ ce nu se aplică contractelor în curs de derulare la data adoptării sale – cum este și cazul convenției în litigiu – conform art.95 din ordonanță, situație în care – în condițiile art.148 din Constituție – capătă aplicabilitate directiva.
Tribunalul apreciază că respectivele clauze, privind comisionul de administrare sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Astfel, potrivit art.4.1 din contractul de credit se prevede un comision de administrare lunar de 0,45%, aplicat la valoarea soldului creditului.
Comisionul de administrare credit se percepe de către bancă pentru toate operațiunile privind gestionarea creditului pe parcursul duratei de creditare, aferente modificărilor de dobândă determinate de modificarea periodică a indicelui de referință Robor/Euribor/Libor utilizat și emiterii graficelor de rambursare aferente stingerii sumelor datorate lunar la scadența, monitorizarea creanțelor restante și notificarea clienților, inclusiv cu privire la înscrierea acestora la BC, etc.
Faptul că în cuprinsul convenției nu se regăsește o definiție a comisionului nu poate să conducă la concluzia că împrumutatul nu a înțeles limbajul folosit, având în vedere că sintagma „de administrare”, are semnificația din limbajul comun și nu presupune în mod necesar explicarea acesteia în cuprinsul convenției.
Potrivit Deciziei CJUE în cauza Kasler vs. OTP, s-a apreciat că cerința de „claritate” vizează în principal aspectul redacțional al clauzei, iar „inteligibilitatea” clauzei vizează, în ceea ce o privește, identificarea conținutului precis al termenilor folosiți.
Analizând clauzele contestate, tribunalul constată caracterul inteligibil al acestora pe plan formal și gramatical dar și faptul că expun în mod transparent funcționarea concretă a obligației impuse prin clauza respectivă, astfel încât consumatorul să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice potențiale care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește.
Astfel, din conținutul clauzelor rezultă scopul comisionului în cauza, respectiv de administrare a facilității de credit acordate, formula de calcul folosită în vederea determinării cuantumului acestuia, respectiv 0.45% pe luna din soldul creditului, precum și modalitatea si termenul de plată a acestui comision, respectiv lunar.
Critica privind caracterul adecvat al prețului sau renumerației față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, nu poate fi primită în condițiile în care aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil.
În aceste sens reținem și Hotărârea din 3 iunie 2010, cauza C484/2008, Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid împotriva Asociatiacion de Usuarios de Servicios Bancarios ( Ausbanc), paragrafele 28-29, 40-44, care a statuat asupra posibilității instanțelor naționale de a constata caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului sau renumerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil, numai în situația în care statele au înțeles să aplice o protecție mai mare consumatorilor decât minimul stabilit de directivă, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
În concluzie, având în vedere că prevederile contractuale privind comisionul de administrare sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, comisionul fiind parte a costului total al creditului în condițiile art.3 lit. g) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008, privind contractele de credit pentru consumatori, reținem incidența art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, care prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb pe de alta parte, prevalând principiul forței obligatorii a convențiilor.
Chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că acest comision nu face parte din prețul contractului, contrar celor reținute de prima instanță, din partea băncii există o obligație corelativă obligației consumatorului de plată a comisionului de administrare, așa cum am arătat mai sus, constând în toate operațiunile privind gestionarea creditului pe parcursul duratei de creditare, și, prin raportare la valoarea acestui comision, apreciem că nu se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, nefiind îndeplinite astfel condițiile pentru a considera clauza ca abuzivă.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite apelul și, în temeiul art. 480 din Codul de procedură civilă, va schimba în tot sentința nr. 5447/19.11.2015, în sensul că respinge cererea ca neîntemeiată.”(Tribunalul Suceava, Decizia civilă nr. 445/6 iulie 2016, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: clauza abuziva > comision de administrare credit > contract de credit > Legea nr. 193/2000
