Lipsa de interes în invocarea perimării executării silite a unor prestaţii succesive

„Conform art. 696 CPC:”în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept”
Nu este lipsit de importanţă a observa faptul că însuşi titlul executoriu cuprinde o perioadă mai mare de 6 luni între obligaţiile instituite în sarcina debitorului: de la săptămâna din vacanţa de iarnă (decembrie) până la următorul moment al programului (o lună în vacanţa de vară – luna iulie sau august).
În perioada decembrie – iulie/august a fiecărui an creditoarea – pârâtă nu are nici un temei pentru a cere îndeplinirea vreunui act sau demers pentru executarea silită a sentinţei civile X/2013 întrucât în această perioadă debitorul nu are nicio obligaţie stabilită în titlul executoriu.
Or, în condiţiile în care însuşi titlul executoriu cuprinde trei momente de executare (benevolă sau silită), două dintre ele fiind la interval de timp mai mare 6 luni, se poate pune problema juridică în ce măsură se pot aplica prevederile referitoare la perimare, în forma prevăzută de art. 696 CPC citat mai sus.
Nu este lipsit de importanţă a se observa şi faptul că legislaţia în materia executării silite – codul de procedură civilă – nu conţine nicio prevedere referitoare la modul de executare silită a unor prestaţii/obligaţii periodice, anuale, succesive, la anumite intervale de timp inegale, cu acelaşi fundament în unul şi acelaşi titlu executoriu şi care prestaţii/ obligaţii constau în o obligaţie de a face, deci nu pot fi declarate scadente sau cuantificate per total.
Raportând situaţia de mai sus, la titlul executoriu – sentinţa civilă nr. X/ 2013 şi la prevederile legale în materia executării silite şi perimării executării silite, s-ar putea concluziona că, potrivit legislaţiei române, ar trebui ca în fiecare an creditorul să deschidă câte un dosar de executare nou cu toate procedurile aferente acestui demers (cerere, onorariu executor, taxe de executare, încuviinţare executare silită, somaţie, comunicări, etc).
Această concluzie vine însă în contradicţie cu prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, articol în aplicarea căruia Curtea Europeană a Drepturilor Omului este constată în a arăta că şi executarea unei hotărâri judecătoreşti (silită sau benevolă) intră sub incidenţa noţiunii de drept la un proces echitabil.
Or, a impune creditorului sarcina deschiderii unui dosar de executare silită în fiecare an, pentru acelaşi titlu executoriu privind obligaţii periodice, cu toate procedurile aferente acestui demers (cerere, onorariu executor, taxe de executare, încuviinţare executare silită, somaţie, comunicări, etc), pentru a nu exista riscul opunerii perimării conform dreptului intern incomplet, apare ca o contradicţie cu principiul edictat de CEDO.
Conform art. 3 al.2 CPC :” dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile”.
Faţă de cele expuse şi raportat la considerentele ce urmează instanţa constată întemeiată excepţia lipsei de interes a reclamantului invocată din oficiu.
Potrivit art. 697 CPC :” perimarea se constată de către instanţa de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părţilor”.
Potrivit art. 33 CPC :” interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara”.
Reclamantul – debitor nu are un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual în a invoca perimarea executării silite  a Sentinţei civile nr. X/2013 a Judecătoriei Paşcani prin care a fost obligat să permită pârâtei – creditoare să aibă legături personale cu minorele.
Perimarea executării silite nu este de natură nici a preveni încălcarea unui drept subiectiv al reclamantului – debitor şi nici de a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.
Caracterul determinat al interesului reclamantului de a cere constatarea perimării scapă în totalitate instanţei, nu rezultă nici din normele juridice invocate şi mai ales nici din situaţia de fapt fundament al litigiului de faţă.
Astfel, indiferent dacă executarea silită s-ar face în fiecare an în acelaşi dosar de executare sau în dosare de executare diferite, debitorul este obligat oricum, până la majoratul minorelor (gemene, în vârstă acum de 3 ani) să permită pârâtei – creditor să aibă legături personale cu copiii săi.
Nu rezultă nici un câştig efectiv, real al reclamantului din declararea perimării.
Şicanarea creditorului nu se circumscrie unui interes determinat şi legitim.
În condiţiile în care nici în anul 2013 şi nici în anul 2014 reclamantul –debitor nu a manifestat nicio clipă disponibilitatea de a executa de bună voie titlul executoriu, de fiecare dată fiind necesară intervenţia autorităţilor pentru obţinerea executării, a invoca formalitatea perimării în contextul lacunei legislative din dreptul intern şi în contradicţie cu prevederile CEDO apare ca insuficientă juridic pentru justificarea interesului legitim.
Nici din perspectivă personală reclamantul debitor nu justifică interes procesual întrucât, ca urmare a eventualei constatări a perimării ar rezulta necesitatea deschiderii de către creditor în fiecare an a unui nou dosar de executare, iar aceasta ar presupune costuri de executare mai mari anuale, iar toate cheltuielile de executare cad până la urmă în sarcina de plată tot a debitorului.
Interesul reclamantului nu este nici născut şi nici actual în speţă întrucât obligaţia pusă în sarcina sa prin titlul executoriu va dăinui încă aproximativ 15 ani, indiferent dacă executările silite s-ar perima sau nu.
Chiar perimată executarea silită, acest aspect nu ar atrage nicicând stingerea obligaţiei debitorului, nici retroactiv (faţă de executările efective anterioare) şi nici pe viitor.
Pentru considerentele expuse instanţa va admite excepţia lipsei de interes a reclamantului, invocată din oficiu şi va respinge cererea de constatare a perimării executării silite formulată de reclamantul debitor ca fiind promovată de o persoană ce nu justifică interes procesual.” (Judecătoria Pașcani, Hotărârea nr. 139/2015, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >