Lipsa parcurgerii camerei preliminare. Consecințe

31 octombrie 2017 Drept Penal Jurisprudenta

Prin sentinţa penală nr.80 din 26.09.2016 a Judecătoriei Săveni, i s-a aplicat inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată”, pedeapsa de 4 luni închisoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea apelului s-a arătat că, analizându-se actele dosarului s-a constatat că nu s-a dat curs prevederilor art.345 Cod procedură penală privind procedura în camera preliminară, nu a fost verificată legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriu şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. În cauză, s-a trecut direct la judecata pe fond la data de 26.09.2016, fără a se emite o soluţie în procedura camerei preliminare, în conformitate cu prevederile art.346 alin.1 şi 2 Cod procedură penală.

Analizând apelul, Curtea de Apel Suceava a constatat că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

”Procedura camerei preliminare – faza procesului penal şi funcţie judiciară – poartă exclusiv asupra aspectelor de legalitate a actului de trimitere în judecată şi a activităţii specifice urmăririi penale, fiind chemată a îndeplini, alături de celelalte funcţii judiciare, exigenţa de imparţialitate funcţională, ca o componentă a caracterului echitabil al procedurii.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară va dispune începerea judecăţii dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii ori nu a ridicat el, din oficiu, excepţii şi a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Din scriptele ataşate cauzei, rezultă că, după comunicarea rechizitoriul și informarea cu privire la posibilitatea de a formula cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de procedura camerei preliminare nici inculpatul şi nici apărătorul său nu au formulat cereri şi excepţii, iar pe de altă parte, nici magistratul nu a constatat din oficiu că s-ar impune a fi invocate. Mai mult, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut și regretat fapta reținută în sarcina sa. Nu în ultimul rând, Curtea reţine că inculpatul, după recunoaşterea în întregime a infracţiunilor imputate de către procuror, nu a contestat niciuna din probele testimoniale sau scrise ataşate dosarului şi nici nu a formulat cereri noi de probaţiune, ci a solicitat să fie judecat în procedura simplificată.

Citeste mai mult  ICCJ. Procedura insolvenței. Exercitarea acțiunii pauliene. Efecte

De asemenea, Curtea, apreciază că în cauză, în lipsa încheierii de finalizare a camerei preliminare, poate analiza eventuala incidență dispozițiile art. 280 – 282 C.pr.pen., referitoare la nulități. Practic, încălcarea oricărei dispoziții legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condițiile prevăzute expres de codul de procedura penală. Nefiind vorba despre vreo nulitate absolută în cauză (aceasta spre deosebire de vechea reglementare, care între dispozițiile a căror încălcare atrăgeau această sancțiune, includea și pe cele referitoare la nelegala sesizare a instanței) Curtea va analiza îndeplinirea condițiilor cerute de art. 282 C.pr.pen., care reglementează nulitățile relative.

Pentru ca un act procesual sau procedural să fie lovit de nulitate, se cer întrunite anumite condiţii:

a) îndeplinirea actului să fi avut loc cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal. Pentru existenţa nulităţii, este necesar fie ca actul procesual sau procedural să se efectueze cu încălcarea condiţiilor impuse de norma de procedură, fie să nu se îndeplinească un act de procedură cerut de lege, adică o omisiune a respectării legii. În această din urmă ipoteză ne regăsim, respectiv lipseşte încheierea de finalizare a procedurii camerei preliminare.

Citeste mai mult  Consecințele ”share”-ului pe Facebook. Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc pentru diseminarea unor informații denigratoare

b) încălcarea legii să fi adus o vătămare bunei desfăşurări a cauzei ori intereselor legale ale participanţilor . Unele dintre dispoziţiile care reglementează desfăşurarea procesului penal așa cum am arătat, au fost selectate de legiuitor şi înscrise în art. 281 C.pr.pen., încălcarea lor fiind considerată atât de gravă, încât atrage întotdeauna nulitatea actelor efectuate cu nesocotirea lor, cazul nulităţilor absolute în care vătămarea procesuală este prezumată de lege.
Din această perspectivă trebuie spus că reglementarea regulilor de bază, a principiilor sau a altor cerinţe care asigură organizarea şi desfăşurarea procesului penal, precum parcurgerea etapelor urmăririi penale – continuarea urmăririi penale, extinderea urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice etc., modalitatea de finalizare a camerei preliminare nu sunt aflate sub protecţia nulităţii absolute, ci a celei relative, situaţie în care vătămarea procesuală trebuie dovedită de cel care o invocă. Este adevărat că, uneori vătămarea poate rezulta cu evidenţă, chiar din circumstanţele cauzei, însă nu şi în cazul de faţă în care Curtea nu identifică vătămarea adusă inculpatului, pe care de altfel nici nu o invocă. Poziţia inculpatului de totală şi deplină sinceritate şi chiar de solicitare expresă a soluţionării procesului în procedura simplificată, duce la concluzia că o retrimitere a dosarului la prima instanţă pentru a fi reluată faza camerei preliminare ar echivala cu o tergiversare nepermisă a procesului.

Citeste mai mult  Prevalenţa dispoziţiilor referitoare la prescripţia răspunderii penale faţă de cele privind limitele de pedeapsă în procesul stabilirii legii penale mai favorabile

c) Vătămarea procesuală să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Anularea actelor viciate – chiar în prezenţa unei vătămări – nu este justificată decât dacă nu există posibilitatea acoperirii neregularităţii actului şi a păstrării efectelor produse de acesta, pentru a nu conduce la o întârziere inutilă a desfăşurării procesului penal. Anularea unui act pe motiv de nulitate relativă, apare aşadar ca o măsură procesuală extremă şi ultimă de înlăturare a vătămării, această posibilitate fiind lăsată judecătorului în raport de situaţia concretă care este supusă examinării.

Această soluţie se întemeiază şi pe dispoziţiile art. 6 din CEDO reţinând că asistenţa trebuie să aibă un caracter efectiv şi acuzatul are dreptul ca probele incriminatorii să fie administrate în prezenţa inculpatului sau măcar a apărătorului acestuia. Pentru a cerceta dacă procedura considerată în ansamblul său a îmbrăcat un caracter echitabil, s-a statuat că respectarea drepturilor apărării impune să se acorde la unul sau altul din stadiile procedurii, o ocazie adecvată şi suficientă de a contesta o mărturie în acuzare şi de a interoga autorul depoziţiei respective . (cauza Kostovski contra Olanda, 1989)

Raportat la cele expuse mai sus, Curtea a constatat că în speţă nu se impune retrimiterea dosarului la prima instanță pentru reluarea judecăţii în faza camerei preliminarii, în speţă neîncălcându-se dreptul inculpatului la un proces echitabil.” (Curtea de Apel Suceava, Decizia penală nr. 38/16 ianuarie 2017, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >