Group 1

Marea Cameră a CEDO: Monitorizarea corespondenței electronice a angajatului încalcă dreptul său la viață privată

5 septembrie 2017 CEDO

Cauza Bărbulescu împotriva României (cererea nr. 61496/08) se referă la decizia unei companii private de a concedia un angajat după monitorizarea comunicațiilor sale electronice și accesarea conținutului acestora, precum și lipsa protejării de către instanțe a dreptului angajatului la respectarea vieții private și a corespondenței.

În hotărârea din 5 septembrie 2017, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului, cu unsprezece voturi la șase, a constatat că a fost încălcat articolul 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței) din Convenția Europeană a drepturilor omului.

Situația de fapt

Reclamantul s-a plâns, în special, de faptul că decizia angajatorului său de a-i desface contractul de muncă s-a bazat pe încălcarea dreptului său la respectarea vieții sale și a corespondenței și că instanțele judecătorești naționale nu au reușit să protejeze acest drept al său.

Din 1 august 2004 până în 6 august 2007, reclamantul a fost angajat la o companie privată ca inginer care se ocupa de vânzări. La cererea angajatorului său, el a creat un cont Yahoo Messenger pentru a răspunde întrebărilor clienților.

La 13 iulie 2007, angajatorul l-a informat de faptul că mesajele lui de pe Yahoo Messenger au fost monitorizate între 5-13 iulie 2007 și că înregistrările  arătă  că a folosit Internetul în  scopuri personale, contrar reglementărilor interne. Reclamantul a răspuns în scris că el a folosit Yahoo Messenger doar în scopuri profesionale. Când i-au fost prezentate transcriptul de patruzeci și cinci de pagini al conversațiilor sale pe Yahoo Messenger, reclamantul a notificat angajatorul său că, prin încălcarea secretului corespondenței sale, este răspunzător în conformitate cu Codul Penal.

Cele patruzeci și cinci de pagini conțineau transcrieri ale tututor mesajelor dintre reclamant și logodnica sa, dintre reclamant și fratele său în perioada în care au fost monitorizate; mesajele priveau probleme personale ale reclamantului. Transcrierea, de asemenea, conținea cinci mesaje scurte care reclamantul le-a schimbate cu logodnica sa la 12 iulie 2007, folosind un cont personal Yahoo Messenger; aceste mesaje nu dezvăluiau nicio informație intimă.

La data de 1 august 2007, angajatorul a desfăcut contractul de muncă al reclamantului pentru încălcarea reglementărilor interne ale companiei, arătând, printre altele: „Este strict interzis … a utiliza calculatoarele, fotocopiatoarele, telefoanele, ….în scopuri personale. ”

Citeste mai mult  CEDO. Compatibilitatea obligaţiei concubinului de a da declaraţie în calitate de martor cu art. 8 din Convenţie

Reclamantul a contestat decizia angajatorului său în fața Tribunalului București. El s-a plâns că această decizie era nulă, deoarece, prin accesarea de mesajelor sale, angajatorul a încălcat dreptul său la corespondență protejat de Constituția României și Codul penal.

Tribunalul a respins contestația sa, motivând că angajatorul a respectat procedura de concediere prevăzută de Codul Muncii, reclamantul a fost informat în mod corespunzător asupra reglementărilor angajatorului care interziceau utilizarea resurselor companiei în scopuri personale. Curtea de Apel București a respins recursul reclamantului și a menținut hotărârea pronunțată de către Tribunal.

Aprecierea Camerei

În hotărârea pronunțată la 12 ianuarie 2016, Camera, cu majoritate de voturi, a constatat că nu a fost încălcat art. 8 din Convenție.

În ceea ce privește utilizarea mesajelor reclamantului pe Yahoo Messenger ca mijloc de probă în fața instanțelor naționale, Camera a considerat că instanțele judecătorești naționale nu au acordat importanță conținutul real al conversațiilor reclamantului, în special.

Instanțele judecătorești naționale s-au bazat pe transcrieri numai în măsura dovedirii abaterii disciplinare a reclamantului, și anume că el a folosit calculatorul companiei în scop personal în timpul orelor de lucru.

Camera a constat că nu este nerezonabil pentru un angajator a dori să verifice dacă angajații își îndeplinesc sarcinile lor profesionale în timpul orelor de lucru. Mai mult, au fost verificate doar conversațiile pe contul de Yahoo Messenger, nu și alte date sau documente stocate pe calculatorul său. Prin urmare, s-a constat că monitorizarea angajatorului a avut câmp limitat și a fost proporțională. În plus,  reclamantul nu a explicat în mod convingător de ce a folosit contul de Yahoo Messenger în scopuri personale.

Aprecierea Marii Camere

Marea Cameră remarcă, în special, faptul că, deși este discutabil dacă reclamantul ar fi putut avea o așteptare rezonabilă de intimitate, având în vedere reglementările restrictive ale angajatorului său cu privire la utilizarea internetului, despre care a fost informat, regulamentele stabilite de angajator nu pot reduce viața socială privată la locul de muncă la zero. Dreptul la respectarea vieții private și a corespondenței continuă să existe, chiar dacă acesta ar putea fi restricționat în măsura în care este necesar.

Citeste mai mult  CEDO. Dreptul la libera exprimare vs dreptul la viaţă privată

Cât timp măsura criticată, și anume monitorizarea comunicațiilor reclamantului, care a dus la concedierea sa, a fost luată de către o societate privată,  și a fost acceptată de către instanțele naționale, Curtea a considerat ca plângerea să fie examinată din punctul de vedere al obligațiilor pozitive ale statului. Autoritățile naționale erau obligate să pună în balanță  interesele concurente în cauză, și anume dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, pe de o parte, și dreptul angajatorului său de a lua măsuri pentru a asigura buna funcționare a companiei, pe de altă parte.

În ceea ce privește problema dacă autoritățile naționale au realizat un echilibru just între aceste interese, Curtea a observat mai întâi că instanțele naționale au menționat în mod expres dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și principiile legale aplicabile. În special, Curtea de Apel a făcut referire la directiva relevantă a Uniunii Europene și principiile stabilite de aceasta ( Directiva 95/46). Instanțele naționale au examinat, de asemenea, dacă procedura disciplinară a fost efectuată într-o manieră contradictorie și dacă reclamantul a avut posibilitatea de a-și susține argumentele.

Cu toate acestea, instanțele naționale nu au stabilit dacă reclamantul a fost notificat în prealabil cu privire la posibilitatea angajatorului său de a introduce măsuri de monitorizare, precum și asupra naturii unor astfel de măsuri. Tribunalul a constatat pur și simplu că fost atrasă atenția angajaților asupra faptului că, cu puțin timp înainte de sancționarea disciplinară a reclamantului, un alt angajat a fost concediat pentru utilizarea internetului, telefonului și fotocopiatorului în scopuri personale. Curtea de Apel a constatat că reclamantul a fost avertizat că nu trebuia să utilizeze resursele companiei în scopuri personale.

Marea Cameră, având în vedere standardele internaționale și europene, a considerat că pentru a fi calificată ca notificare, avertizarea angajatorului trebuie să se fi realizat înainte de inițierea monitorizarii, în special în cazul în care implica accesarea conținutului comunicațiilor angajaților.

Citeste mai mult  CEDO condamna Romania - 31 martie 2015

Curtea a concluzionat, din materialul existent la dosarul cauzei, că reclamantul nu a fost informat în prealabil de amploarea și natura monitorizării de către angajatorul său, sau despre posibilitatea ca angajatorul să aibă acces la conținutul mesajelor sale.

În ceea ce privește domeniul de aplicare al monitorizării și gradul de intruziune în viața privată a reclamantului, această chestiune nu a fost examinată de instanțele naționale, chiar dacă angajatorul a înregistrat toate comunicările reclamantului pe parcursul perioadei de monitorizare în timp real și a printat conținutul lor.

Instanțele naționale nu au evaluat satisfăcător nici dacă au existat motive legitime care să fi justificat monitorizarea comunicațiilor reclamantului. Tribunalul a menționat, în special, necesitatea de a evita ca sistemele IT ale companiei să fie deteriorate sau ca răspunderea să fie suportată de societate în cazul unor activități on-line ilegale. Cu toate acestea, aceste exemple sunt doar teoretice, întrucât nu exista niciun indiciu că reclamantul ar fi expus compania unuia dintre aceste riscuri.

Mai mult decât atât, instanțele naționale nu au examinat în mod satisfăcător dacă obiectivul urmărit de către angajator ar fi putut fi atins prin metode mai puțin invazive decât accesarea conținutului comunicațiilor reclamantului. Instanțele de judecată nu au luat în considerare gravitatea consecințelor monitorizării și a procedurii disciplinare ulterioare, și anume faptul că – fiind concediat – a primit sancțiunea disciplinară cea mai severă. În cele din urmă, instanțele nu au stabilit în ce moment al procedurii disciplinare angajatorul a accesat conținutul relevant, în special dacă a accesat conținutul în momentul în care l-a chemat pe reclamant pentru a da explicații privind utilizarea resurselor companiei.

Având în vedere aceste considerații, Marea Cameră a ajuns la concluzia că autoritățile naționale nu au protejat în mod corespunzător dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și a corespondenței și nu au găsit un echilibru just între interesele în joc. Prin urmare, a fost încălcat art. 8.

Cuvinte cheie: > >