Mărturie mincinoasă. Calitatea de martor

8 noiembrie 2017 Drept Penal Jurisprudenta

”Potrivit art.273 alin.1 Cod penal, constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă fapta martorului care, fiind audiat într-o cauză sau într-o altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii esenţial sau nu declară tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat.

Pentru realizarea conţinutului infracţiunii de mărturie mincinoasă sub aspectul laturii subiective este necesar ca o persoana să fie audiată ca martorși să facă afirmaţii neadevărate, iar aceste afirmaţii să fie făcute cu rea-credinţă, în scopul denaturării realităţii faptelor sau împrejurărilor ce fac obiectul probaţiunii.

Deci, pentru realizarea conţinutului constitutiv al acestei infracţiuni, este necesar în primul rând ca subiectul activ al infracţiunii să aibă calitatea de martor şi să facă afirmaţiile mincinoase în cuprinsul declaraţiei pe care o dă în calitate de martor.

Declaraţia dată în faţa organului de cercetare penală nu poate avea natura unei declaraţii de martor, neîndeplinind cerinţele prevăzute de art.85 şi urm. Cod procedură penală din 1968 (acestea fiind dispozițiile în vigoare la data declarației în cauză, însă şi dispoziţiile codului de procedură penală actual sunt similare).

Citeste mai mult  CCR: Conflict între DNA și Guvern generat de anchetarea legalității și oportunității OUG nr. 13

Astfel, potrivit, art.85 Cod procedură penală din 1968:
„(1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatoruljuramânt: „Jur ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!”.
(2) În timpul depunerii juramintului martorul tine mina pe cruce sau pe biblie.
…..
(7) După depunerea juramintului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savirsesteinfractiunea de marturie mincinoasa.”
(8) Despre toate acestea se face menţiune în declaratia scrisa.”

Potrivit art.86 Cod procedură penală din 1968:
„ (1) Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei şi i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerindu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea.
(2) După ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele şi imprejurarile care trebuie constatate în cauza, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţa despre cele declarate.
(3) Dispozitiile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea martorului.”

Potrivit art.73 Cod procedură penală din 1968 la care se face trimitere:
„(1) Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza în scris. În fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora începerii şi ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului. Declaratia scrisa se citeşte acestuia, iar dacă cere, i se da sa o citeasca. Când este de acord cu conţinutul ei, o semneaza pe fiecare pagina şi la sfârşit.
(2) Când invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza să semneze, se face menţiune în declaratia scrisa.
(3) Declaratia scrisa este semnata şi de organul de urmărire penala care a procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi de interpret când declaratia a fost luata printr-un interpret.”

În cauză, declaraţia numitului DC nu poate fi calificată ca declaraţie de martor întrucât:
– nu este menţionat în cuprinsul acesteia că este o declaraţie dată în calitate de martor,
– nu s-a depus jurământul de martor,
– nu este semnată de organul de urmărire penală.

Citeste mai mult  Adresa incompleta in procesul verbal de contraventie. Consecinte

Declaraţia numitului D.C. pare mai curând o declaraţie dată înainte de începerea urmăririi penale, în cursul actelor premergătoare efectuate conform vechiului cod de procedură penală (aceste acte premergătoare neconstituind mijloace de probă).

În consecinţă, fapta de mărturie mincinoasă reclamată de petentul B.Ş. nu poate întruni condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art.273 alin.1 Cod penal, afirmaţiile numitului D.C. nefiind făcute în cuprinsul unei declaraţii de martor, motiv pentru care este inutil a mai analiza dacă afirmaţiile din cuprinsul declaraţiei sunt sau nu conforme cu realitatea.” (Judecătoria Iași, Încheierea nr. 449/CP/2017, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >