Mesaj ofensator postat pe Facebook la adresa unui profesor. Răspunderea părinților pentru fapta minorului

20 ianuarie 2016 Drept Civil Jurisprudenta

”Reclamanta PA a chemat în judecată pe pârâții HT, HCC și AFC , pentru ca pe baza probelor administrate să fie obligați la plata sumei de 10.000 lei daune morale, publicarea într-un ziar local a hotărârii judecătorești și a scuzelor din partea pârâtului HT. Arată reclamanta că a fost profesorul de limba română și dirigintele pârâtului HT, elev al clasei a IX –a C al Liceului Tehnologic NB. Că, în anul școlar 2013 – 2014, ca urmare a rezultatelor slabe la obiectul limba Română a fost notat cu nota 4, iar acest aspect a atras nemulțumiri din partea pârâtului HT care a postat pe propriul profil, pe rețeaua de socializare „facebook” o înjurătură în limba italiană „ un bel vaffanculo” și de asemenea, a folosit un limbaj necorespunzător.

Relevă reclamanta că, în urma acestor postări a ajuns ținta unor ironii din partea elevilor din clasă și din școală, mesajul scandalizând mediul profesoral care a solicitat convocarea de urgență a Colegiului Profesoral pentru luarea unor măsuri în ceea ce privește pe minorul HT, pârâtul în cauză.

Examinând ansamblul probator al cauzei, instanța apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată, astfel că va fi admisă în raport de considerentele ce vor urma:

Reclamanta a învestit instanța cu judecarea unei cereri fondată pe disp. art. 1349 și următoarele din Noul Cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Astfel, potrivit disp. art. 1349 Cod civil „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.”, iar potrivit disp. art. 1357 Cod civil, „Cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.

Citeste mai mult  Inculpatul are dreptul să revină asupra acordului de recunoaștere a vinovăției până la momentul în care se află în fața instanței. Sau nu?

De asemenea, în conformitate cu disp. art. 1372 Cod civil „Cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicție răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urmă persoane.”.

În cauză, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile civile delictuale în ce privește faptele săvârșite de pârât și acesta este obligat să răspundă pentru acoperirea prejudiciului de imagine creat reclamantei afectând și reputația acesteia.

Potrivit normelor legale în materie și practicii judiciare, pentru a opera răspunderea civilă delictuală este necesar să fie întrunite o serie condiții:

În primul rând instanța va reține existența faptului prejudiciabil și atitudinea culpabilă a pârâtului constând pe rețeaua de socializare „facebook” a unei înjurături în limba italiană, precum și a unei aprecieri asupra pregătirii profesionale a reclamantei cu privire la exprimarea sa în calitate de profesor de limba Română, apreciere nefondată.

Instanța apreciază că neîndeplinirea îndatoririi de supraveghere și educație, fundament al răspunderii părinților, a contribuit la adoptarea comportamentului necorespunzător al pârâtului în cauză.

În cauză, este evident că au existat deficiențe, carențe în educația dată pârâtului, un oarecare dezinteres, ignorând și neglijând educarea acestuia.

Citeste mai mult  Acord de recunoaștere a vinovăției. Retragerea plângerii prealabile de către persoana vătămată în fața instanței de judecată

Aceste aspecte rezultă din declarația martorei DM care arată că acest minor face parte dintr-o familie ai cărui părinți sunt despărțiți, informându-se sporadic asupra educației acestuia, asupra situației școlare. Mai arată martora că imaginea reclamantei a avut de suferit de pe urma acestei situații create, întrucât aceasta este un om apreciat, responsabil, corect, care și-a făcut datora cu simț de răspundere și crede că nimănui nu-i este permis să aducă injurii și să facă aprecieri eronate asupra unei persoane.

Îndatorirea privind creșterea copilului duce la o sporire a răspunderii părinților pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii săvârșite de copii lor minori.

Astfel, dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 statuează că: „răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând, părinților acestuia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile ce le revin cu privire la copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.”

Această obligație implică în mod necesar, răspunderea pentru orice pagubă pricinuită de minori rezultând din educație și bună – creștere.

Cum instanța din probatoriul administrat nu a putut reține un mod ireproșabil de îndeplinire a îndatoririlor de către pârâți, părinții minorului HT, reținând că există un raport de cauzalitate între fapta acestora ca părinți ce nu și-au îndeplinit datoria față de copil și fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de minor, va admite acțiunea în consecință.

Citeste mai mult  Răspunderea avocatului pentru neexercitarea căii de atac în termenul legal

Cuantificarea prejudiciului moral însă nu este supusă unor criterii legale de determinare, cuantumul daunelor morale stabilindu-se așadar de către instanța de judecată prin apreciere, în funcție de consecințele negative produse asupra celui în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, efectul produs asupra situației sociale, familiale și profesionale.

Desigur, toate aceste criterii trebuie subordonate unei aprecieri rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

În cauză, instanța a făcut o judicioasă aplicare a acestor criterii în raport de argumentele și indiciile produse de reclamantă, admițând repararea prejudiciului de reputație și imagine, fără a tinde la o îmbogățire și nu fără a reține că există și o carență educațională din partea acesteia ce constă în faptul că și școala trebuie să vină în întâmpinarea și prevenirea unor asemenea manifestări, reținând faptul că reclamanta a fost și diriginta minorului în cauză dar și faptul că în școală există o disciplină numită „Tehnologia informației și comunicării” unde din nou se putea interveni.

Pentru aceste motive instanța apreciază prejudiciul moral ca fiind în sumă de 500 lei, în consecință procedând la respingerea celorlalte capete de cerere.” (Judecătoria Botoșani, Sentința civilă nr. 6466/2015, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > > > >