Curtea de Apel București a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: Dacă dobânzile și penalitățile se aplică la prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul sau dobânzile și penalitățile se calculează doar la prejudiciul produs prin comiterea faptei.
Potrivit art. 10 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 55/2021, în cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. H) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 10 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 55/2021, dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. 1 și 1 ind. 1.
În speță, inculpații în solidar și cu partea responsabilă civilmente au fost obligați la plata despăgubirilor civile aferente prejudiciului produs bugetului general consolidat, în sumă de 509.313 lei, compusă din: impozit pe profit în sumă de 203.734 lei și TVA în sumă de 305.579 lei, reprezentând debit principal, precum și la plata accesoriilor aferente acestui debit (dobânzi și penalități de întârziere), în sumă de 526.143 lei. Inculpatul a achitat suma de 101.862,60 lei, reprezentând majorarea de 20% prev. de art. 10 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 55/2021, coeficient raportat la prejudiciul în cuantum de 509.313 lei stabilit în prezentul dosar. Intimata parte civilă A.N.A.F.- Direcția generală regională a Finanțelor publice Ploiești – Administrația județeană a finanțelor publice Ialomița a comunicat faptul că, pentru aplicarea în cauză a disp. art. 10 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 55/2021, este necesar ca inculpații să achite și accesoriile aferente sumei de 101.862,60 lei, reprezentând majorarea de 20% din baza de calcul, raportată la prejudiciul în cuantum de 509.313 lei, însumând 129.495 lei, calculate de la data scadenței obligației fiscale și până la data achitării efective a sumei. În motivarea solicitării, ANAF a indicat Deciziile C.C.R. nr. 147/2019, 272/2010, art. 174-176 Cod procedură fiscală și Decizia ÎCCJ. nr. 17/2015.
În cuprinsul sesizării se arată că, instanța reține că, în privința art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005, prin introducerea art. 10 alin. 1 și alin. 1 din Legea nr. 55/2021 s-a reglementat o cauză de nepedepsire, care se aplică, indiferent de valoarea prejudiciului, dacă, în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral.
În acest caz, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea, în acest condiții, a dispozițiilor art. 16 alin, (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, Curtea are în vedere considerentele Deciziei C.C.R. nr. 101/2021 (par. 104 și următoarele), care tratează dispozițiile nou-introduse drept norme de dezincriminare, reținându-se ca legiuitorul a reglementat un mecanism alternativ celui penal, pentru a da posibilitatea reparării mai rapide a integrității deja afectate a bugetului public național, aceste norme înlocuiesc răspunderea penală cu una civilă și cuprind în sine, o formă de sancțiune civilă.
Pe de altă parte, acestea au natura unei instituții de drept penal material, întrucât privesc natura și cuantumul sancțiunilor aplicabile, reglementând în materia pedepselor penale, în sensul înlocuirii răspunderii penale cu o formă de sancțiune civilă și au și o natură procesuală, prin termenul instituit, respectiv, în cursul urmăriri penale sau al judecății, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.
Curtea reține și soluția dispusă de Î.C.C.J. prin Decizia nr. 17/2015, conform căreia în cauzele penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanța, soluționând acțiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârșirea acestor infracțiuni la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală, apreciind că pentru aplicarea disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 55/2021, dobânzile și penalitățile se aplică la prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul.
Cuvinte cheie: dezlegare chestiune de drept > evaziune fiscala > prejudiciu