Potrivit dispozițiilor art. 2524 alin. (1) C. civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligațiilor contractuale de a da sau de a face prescripția începe să curgă de la data când obligația devine exigibilă și debitorul trebuie astfel s-o execute, iar conform alineatului (2), în cazul în care dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunţării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului.
În cazul în care în contractul de prestări servicii încheiat de părţi s-a prevăzut un termen suspensiv în favoarea debitorului, precum și termenul lunar de emitere a facturii fiscale pentru serviciile executate, termenul de prescripţie de trei ani a acţiunii în pretenţii începe să curgă de la data expirării termenului suspensiv.
Este neîntemeiată susţinerea creditorului reclamant că termenul de prescripţie a acţiunii în pretenţii începe să curgă de la data emiterii facturii fiscale, întrucât, astfel, s-ar ajunge la situația în care partea care nu și-a respectat obligația de a emite factura, potrivit termenului stabilit prin contract, să se poată prevala de propria neexecutare pentru a obține efecte juridice favorabile. (ÎCCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 606 din 1 martie 2019, www.scj.ro)
Cuvinte cheie: contract de prestari serviciii > obligatia de a da > obligatie de a face > prescriptia dreptului la actiune > termen suspensiv
