Curtea de Apel Brașov a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
1. momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune în răspunderea civilă delictuală în cazul faptelor ilicite cu caracter continuu.
2. au caracter continuu faptele pretins ilicite ce vizează condiţiile de detenţie pe durata executării pedepsei privative de libertate?
În opinia completului de judecată care a dispus sesizarea ÎCCJ, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 și art. 2500 alin. 1 din Codul civil, prescripția extinctivă poate fi definită ca fiind acea sancțiune care constă în stingerea, în condițiile stabilite de lege, a dreptului material la acțiune neexercitat în termen.
În materia angajării răspunderii civile delictuale este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuie ori putea să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea, ori de la expirarea termenului prevăzut de lege.
În cauză, reclamantul a cunoscut atât paguba pe care a invocat-o, cât și pe cel/cei răspunzător/răspunzători de producerea ei în timpul executării pedepsei privative de libertate.
Un argument în plus îl constituie faptul că, în perioada executării pedepsei privative de libertate, reclamantul a fost transferat în mai multe penitenciare, iar în cadrul aceluiși penitenciar a ocupat, de-a lungul șederii, mai multe încăperi, situație în raport de care condițiile efective în care a locuit au fost diferite, acesta având posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru eventualele prejudicii cauzate de fiecare dată când avea contact cu acea nouă realitate.
Susținerile potrivit cărora în ipoteza în care ar fi dorit să se adreseze instanței europene cu o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 3 din CEDO, vizând condițiile de detenție din penitenciarele în care a fost încarcerat, termenul de 6 luni în care ar fi trebuit să inițieze acest demers judiciare începea să curgă de la data eliberării, nu pot constitui un argument juridic pentru a aprecia că termenul de prescripție începe să curgă de la o altă dată decât cea prevăzută de art. 2528 alin. 1 Cod civil, demersurile judiciare fiind diferite, astfel că dispozițiile aplicabile fiecărei situații în parte nu pot fi interpretate prin analogie.
Cuvinte cheie: conditii de detentie > dezlegare chestiune de drept > prescriptie extinctiva > raspundere civila delictuala
