Motivarea deciziilor de instituire a măsurilor asigurătorii fiscale

Deciziile de instituire a măsurilor asigurătorii fiscale trebuie motivate concret, prin încadrarea stării de fapt în ipotezele prevăzute de art.129 alin.2 din Codul de procedură fiscală.

Simpla indicare a textului legal în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu exonerează organul emitent de obligaţia de a menţiona datele concrete care probează că, la data instituirii măsurilor, există vreuna din ipotezele avute în vedere de legiuitor prin art.129 alin.2 din Codul de procedură fiscală. Completarea lipsei acestor menţiuni din decizia de instituire a măsurilor asigurătorii prin probe ulterioare nu poate fi primită.

De asemenea, este greşită susţinerea că ipotezele prevăzute de art.129 alin.2 din Codul de procedură fiscală se verifică prin însuşi faptul neplăţii datoriilor către bugetul de stat, întrucât neplata creanţelor bugetare nu are nicio legătură cu eventualele manopere dolosive ale debitorului, ce ar putea justifica aplicarea măsurilor asigurătorii.
(Tribunalul Arad, Secţia I civilă, Decizia civilă nr. 46/26 ianuarie 2015, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >