Group 1

Motivul de recurs constând în necompetența materială a instanței

24 noiembrie 2017 Drept Civil Jurisprudenta

Din coroborarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 cu cele cuprinse în alin. (2) al art. 130 din Codul de procedură civilă, reiese că necompetenţa materială poate constitui motiv de casare numai dacă a fost invocată în condiţiile legii, adică de părţi sau de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt citate în faţa primei instanţe.

Or, câtă vreme la judecata în fond, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, pârâtul nu a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei de judecată raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, iar tribunalul a apreciat că este competent să soluţioneze acţiunea, eventuala necompetenţă a instanţei sesizate se acoperă definitiv, iar instanţa astfel învestită devine competentă să soluţioneze cauza tocmai ca efect implicit al dispoziţiilor care limitează în timp posibilitatea de a invoca excepţia de necompetenţă. În măsura în care pârâtul ar fi susţinut, în condiţiile legii, excepţia de necompetenţă materială, iar tribunalul ar fi respins-o, partea în cauză avea la dispoziţie calea de atac a apelului, prin care ar fi putut să formuleze critici sub acest aspect, respectiv să invoce drept motiv de apel necompetenţa materială a primei instanţe. (ÎCCJ, Secția I civilă, decizia nr.986 din 9 iunie 2017, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: > > >