Potrivit principiului libertăţii contractuale, a autonomiei de voinţă, părţile contractante au modificat obligaţia de întreţinere, de a face – şi au înlocuit-o cu o obligaţia de a da, periodic, o sumă de bani.
Deci, s-a realizat transformarea obligaţiei asumate prin contractul de întreţinere, printr-o novaţie, încheindu-se în acest sens actul adiţional.
Este ştiut că novaţia este o convenţie prin care părţile unui raport juridic obligaţional sting o obligaţie existentă, înlocuind-o cu o nouă obligaţie.
Din cuprinsul actului adiţional rezultă fără echivoc intenţia părţilor de a nova, de a transforma această obligaţie într-una nouă.
Prin novaţie, părţile au transformat obligaţia de întreţinere într-o obligaţie de a plăti periodic o sumă de bani, vechea obligaţie de întreţinere stingându-se, arătându-se expres în cuprinsul actului adiţional că a intervenit modificarea executării obligaţiei de întreţinere. (Curtea de Apel Alba Iulia, Secția civilă – Decizia nr. 194/ 30 aprilie 2014, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: contract de intretinere > novatie
