Curtea de Apel Alba Iulia a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: Dacă, în ipoteza în care partea nu a demarat sau nu a finalizat în termenul acordat procedura de intrare în legalitate, iar autoritatea nu a obţinut o hotărâre de demolare a construcţiei, prevederile art.28 alin.(1), (2) şi (3) din Legea nr.50/1991 trebuie interpretate în sensul că termenul stabilit în procesul verbal de constatare a contravenţiei, este unul imperativ sau de recomandare?
Completul de judecată care a decis sesizarea ÎCCJ arată că, potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991:
(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
(2) Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(3) Măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit
în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.
Prin urmare, se aplică sancțiunea principală a amenzii și ca măsură complementară se dispune oprirea lucrărilor și intrarea în legalitate cu condiția respectării planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente în condițiile art. 28 din Legea 50/1991 priving autorizarea executării lucrărilor de construire, într-un termen prevăzut expres în cadrul procesului-verbal a cărui oportunitate se stabilește de către agentul constatator.
Raportat la aceste dispoziții legale, în contextul în care contravenientul nu și-a îndeplinit obligațiile în sensul demarării procedurii administrative în scopul intrării în legalitate în termenul pus în vedere de agentul contatator sau nu finalizează această procedură până la expirarea termenului, autoritatea locală refuză eliberarea actelor necesare intrării în legalitate și obținerea autorizației de construire și promovează acțiuni pentru desființarea construcțiilor.
Pe de altă parte, se constată că în curpinsul Legii nr. 50/1991 nu se prevede interdicția intrării în legalitate după expirarea termenului stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției sau decăderea persoanelor interesate din dreptul de a solicita și obține autorizația de construire pentru intrare în legalitate ulterior acestui termen.
Dimpotrivă, din dispozițiile art. 32 alin. (1) ale Legii nr. 50/1991 rezultă că verificarea legalității primează și că este posibilă verificarea legalității și ulterior acestui termen.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991: (1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei;
b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
Din interpretarea rațională și teleologică a acestui text de lege coroborat cu dispozițiile art. 59 alin. (2) și (3) ale Ordinului MDRL nr. 839/2009, ar reieși faptul că desființarea construcțiilor realizate nelegal se impune a fi adoptată doar în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru intrarea în legalitate, așadar caracterul imperativ al acestui termen stabilit pentru intrarea în legalitate este mult diminuat, inducând interpretarea ca termenul stabilit are caracter de recomandare.
În acest cadru legislativ, refuzul autorității de a emite actele necesare intrării în legalitate, după expirarea termenului prevăzut în cadrul măsurii complementare din procesul verbal, ar putea fi apreciat ca justificat în ipoteza calificării termenului reglementtat de art. 28 din Legea nr. 50/1991 ca fiind un termen imprativ, fără să prezinte importanță dacă sunt îndeplinite toate cerințele tehnice și de urbanism ale construcției edificată fără autorizație.
Cuvinte cheie: autorizatie de constructie > dezlegare chestiune de drept > Legea nr. 50/1991 > proces verbal de contraventie > termen de recomandare > termen imperativ
