Group 1

Nelegala citare a părții civile în procesul penal. Sancțiune

4 noiembrie 2015 Drept Penal Jurisprudenta

Nelegala citare părții civile în procesul penal este sancţionată cu nulitatea relativă, aceasta aflându-se în situaţia de a nu se putea apăra, iar vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.

”Legalitatea procesului penal este un principiu extrem de generos, care include un summum de cerinţe graţie cărora procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. În faza de judecată, una dintre aceste cerinţe se referă la prezenţa părţilor la judecată. Noţiunea de parte este privită ca fiind subiectul procesului penal – fie activ, fie pasiv – care participă în scopul apărării în acţiunea penală, sau al valorificării, în acţiunea civilă, a unui interes legitim, în urma săvârşirii unei infracţiuni.

Importanţa dispoziţiilor privitoare la procedura de citare este evidenţiată tocmai prin sancţiunea prevăzută de lege: nulitatea actelor de procedură realizate cu nerespectarea acestor condiţii.

Curtea reţine că rejudecarea cauzei de către Judecătoria Sighetu-Marmaţiei a demarat la 9 septembrie 2013, iar pe parcursul soluţionării dosarului, în calitate de parte civilă a fost introdusă şi citată Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj cu sediul în Oradea, deşi începând cu data de 1 august 2013 calitatea de parte civilă a Autorităţii Naţionale a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj cu sediul în Oradea a fost preluată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj, care nu a fost citată în prezentul proces, în urma desfiinţării ANV-DRAOV.
Pe cale de consecinţă, Judecătoria Sighetu-Marmaţiei trebuia să citeze în calitate de parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj, lucru care nu s-a întâmplat, procesul soluţionându-se în absenţa părţii civile, nelegal înştiinţată de derularea activităţii de judecată.

Conform practicii judiciare interne şi europene partea civilă se citează prin predarea citaţiei la registratură sau funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei conform art. 260 alin.6 Cod procedură penală.

Lipsa de citare legală, este sancţionată cu nulitatea relativă, deoarece a pus-o pe partea civilă în situaţia de a nu se putea apăra, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, hotărârea de achitare a inculpaţilor şi de respingere a pretenţiilor părţii civile, fără ca aceasta să fi avut cunoştinţă de soluţionarea procesului şi fără a avea posibilitatea de a-şi dovedi pretenţiile este contrară dispoziţiilor legale.

Atât opinia instanţei supreme cât şi a celor europene care, constatând neîndeplinirea corectă a procedurii de citare, consideră că în acelaşi timp s-au încălcat şi dispoziţiile legale prin care se garantează inculpatului şi părţii civile dreptul la apărare, este pe deplin aplicabilă în speţa de faţă.

Citeste mai mult  Condițiile de instituire a sechestrului asigurător

Motivaţia practicii judiciare este aceea că “prin judecarea inculpatului în lipsă, precum şi a părţii civile, cu încălcarea dispoziţiilor privind citarea, aceştia nu au putut fi ascultaţi, nu li s-a dat posibilitatea să-şi facă apărările şi să aducă probele necesare, nu li s-a respectat dreptul de a fi asistaţi în cursul procesului de un apărător ales şi pe cale de consecinţă, li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil înscris în art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”.

În final, este de remarcat că în cauza de faţă părţii civile i s-a încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea principiului “egalităţii de arme” promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu CEDO precizează că: ”exigenţa egalităţii armelor, în sensul unui echilibru just între părţi, implică obligaţia de a oferi fiecăruia o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, inclusiv probele, în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj net în comparaţie cu adversarul său. Obligaţia de a veghea în fiecare caz la respectarea condiţiilor unui proces echitabil revine autorităţilor naţionale”. (a se vedea hotărârea nr.27 din octombrie 1993 Dombo Beheer BV.versus Olanda).

Mai mult, aceeaşi curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, “în măsura în care presupune un proces echitabil şi în contradictorialitate”. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franţa).

De asemenea, “respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror”. (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 decembrie 1992).

Încălcarea dreptului la apărare precum şi cel la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 3 lit.d din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu pot fi înlăturate, decât prin anularea sentinţei pronunţate de prima instanţă şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Din examinarea dispoziţiilor Convenţiei – la care România este parte, astfel că, potrivit art.11 şi art.20 din Constituţie, aceste dispoziţii fac parte din dreptul intern – rezultă că , încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise în judecată (acuzat), aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil.

Ori, în înţelesul unui proces echitabil intră, aşa cum reglementează art.6 paragraf 3 lit.d din Convenţie şi cum relevă jurisprudenţa CEDO, asigurarea dreptului inculpatului şi a părţii civile trimise în judecată şi aflate în faţa instanţei de a pretinde ascultarea martorilor în prezenţa lor, cu posibilitatea de a pune întrebări, de a li se admite probe care să se efectueze în mod nemijlocit şi contradictoriu cu celelalte părţi, în vederea stabilirii adevărului obiectiv.

Citeste mai mult  Prescripția dreptului de a obține executarea silită. Inexactitatea datei declarării creditului scadent anticipat

Chiar dacă în dreptul procesual penal român situaţia prevăzută în art.6 paragraf 3 lit.d din Convenţie nu are o consacrare expresă, cerinţa realizării condiţiei este obligatorie sub sancţiunea nulităţii şi, deci, a desfiinţării hotărârii pronunţate cu încălcarea acestei exigenţe.

Egalitatea procesuală între părţile din procesul penal, se realizează în condiţiile susţinerii unor poziţii contrare, ceea ce reprezintă contradictorialitatea specifică judecăţii penale, prin susţinerea învinuirii de către procuror sau de către persoana vătămată şi inculpat, asistat sau reprezentat de avocat, care îşi exercită dreptul său la apărare – fie singur, fie împreună cu partea responsabilă civilmente.

Reglementarea principială a judecăţii pe baza contradictorialităţii este de esenţa procesului penal echitabil, cu respectarea şi asigurarea egalităţii de arme între acuzare şi apărare (părţi vătămate şi inculpat).

Importanţa deosebită a dreptului la apărare a tuturor părţilor în procesul penal, în viziunea Curţii Europene, rezidă în reglementarea sa detaliată în cadrul principiului procesului echitabil. Curtea Europeană subliniază că nu trebuie confundată „prezenţa personală a acuzatului în instanţă, cu posibilitatea pe care i-o recunoaşte art 6 paragraf 3 lit c de a se apăra singur. Astfel, chiar dacă nu este expres menţionat în art.6 dreptul tuturor părţilor de a lua parte personal la dezbaterile din cauză, acesta decurge din scopul şi din obiectul ansamblului acestui text: dreptul tuturor participanţilor la un proces echitabil”.

Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezenţa acuzatului la şedinţa de judecată are o importanţă esenţială pentru o bună soluţionare a cauzei, în sensul că instanţa trebuie să examineze nu numai personalitatea acuzatului şi starea sa de spirit la momentul comiterii infracţiunii pentru care este trimis în judecată, ci şi mobilurile activităţii sale infracţionale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanţial în soluţia ce urmează a fi pronunţată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezenţa acuzatului cât şi a celorlalte părţi vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanţă, alături de apărătorii lor”. (cauza CEDO Kremyow contra Austriei din 21 septembrie 1993).

Este adevărat că ar fi existat posibilitatea ca Judecătoria Sighetu-Marmaţiei să dorească soluţionarea cu celeritate a cauzei, în condiţiile în care procesul era pe rol de mai mulţi ani, însă celeritatea nu poate afecta unul din drepturile importante ale persoanei, respectiv dreptul la apărare.

Citeste mai mult  Cerere de liberare condiționată. Participarea unui procuror necompetent

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanţa de fond nu a oferit părţii civile ANAF prin DGRFP CLUJ ocazia potrivită şi suficientă pentru a-şi valorifica în mod util dreptul său de apărare precum şi pretenţiile civile (Vaturi împotriva Franţei- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franţei- Hotărârea din 18 mai 2004 şi Kostovski împotriva Olandei- Hotărârea din 20 noiembrie 1989, a restrâns într-un mod incompatibil cu garanţiile oferite de art. 6 din CEDO dreptul la apărare al acestora (A.M. împotriva Italiei-Hotărârea din 1997 şi Saidi împotriva Franţei- Hotărârea din 20 septembrie 1993) şi nu a asigurat echilibrul şi egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare şi apărare.

Noţiunea de proces echitabil cere ca instanţa internă de judecată să examineze problemele esenţiale ale cauzei şi să nu se mulţumească să confirme pur şi simplu rechizitoriul, trebuind să-şi motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României- Hotărârea din 15 decembrie 2007).

Pe lângă faptul că instanţa de fond a soluţionat cauza în lipsa părţii civile nelegal introdusă şi citată în speţă, aceasta nu a făcut vorbire, chiar dacă a respins pretenţiile formulate, de cuantumul acestora şi de motivele pentru care le-a respins.

Sub acest aspect, hotărârea instanţei de fond apare ca nemotivată neputându-se exercita controlul judiciar în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

Constatându-se că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, a căror încălcare atrage nulitatea relativă invocată de partea civilă, respectiv legala sa citare la judecarea cauzei, care s-a derulat de la 9 septembrie 2013 la 10 decembrie 2014, în faţa Judecătoriei Sighetu-Marmaţiei, condiţii în care nu şi-a putut formula apărarea şi dovedi pretenţiile solicitate încă din faza de urmărire penală, nulitate relativă prevăzută în art.282 alin.3 şi 4 C.proc.pen., Curtea va admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu- Marmaţiei în baza art. 421 pct.2 lit.b CPP împotriva sentințeie penale nr….pe care o va desfiinţa în întregime şi va dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, respectiv Judecătoria Sighetu Marmaţiei.”(Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 719 din 20 mai 2015, www.curteadeapelcluj.ro)

Cuvinte cheie: > > >