Neplata salariului. Opunerea excepției neexecutării contractului individual de muncă

18 aprilie 2019 Jurisprudenta

Neprezentarea angajatului la programul de lucru nu poate justifica încălcarea de către angajator a obligaţiei de plată a salariului.

Angajatorul nu poate opune angajatului excepţia de neexecutare a contractului, această excepţie nefiind aplicabilă contractului individual de muncă, niciuna dintre părţi neputând refuza îndeplinirea obligaţiilor asumate.

Extras din considerentele deciziei Curții de Apel Constanța:

”Între părţile cauzei a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 60/02.07.2016, pe durată nedeterminată. Potrivit lit. H din contract, durata timpului de lucru este de 8 ore pe zi, 40 ore/săptămână, iar potrivit lit. I, salariul de bază lunar brut este de 2000 de lei.

Potrivit prevederilor art. 39 lit. a din Codul muncii angajatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, angajatorului revenindu-i obligaţia corelativă de acordare a tuturor drepturilor băneşti cuvenite salariatului, drepturi care decurg din lege, contract colectiv de munca aplicabil si contractul individual de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 166 din Codul muncii: „(1) Salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz. (2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar. (3) Plata în natură a unei părţi din salariu, în condiţiile stabilite la art. 165, este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă. (4) întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. „

Art. 168. – (1) Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit. (2) Statele de plată, precum şi celelalte documente justificative se păstrează şi se arhivează de către angajator în aceleaşi condiţii şi termene ca în cazul actelor contabile, conform legii.

Potrivit prevederilor art. 168 din Codul muncii plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plata sau prin alte documente justificative, care să demonstreze efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit, sarcina probei revenindu-i angajatorului.

Citeste mai mult  Lipsa laturii subiective a infracțiunii de înșelăciune

În materia dreptului muncii există aşadar reglementări specifice, privitoare la plata drepturilor salariale şi la obligaţiile ce revin angajatorului în legătură cu asigurarea condiţiilor de realizare a sarcinilor de serviciu, aceste obligaţii avându-si izvorul atât în contractul individual de muncă, cât şi în lege. Societatea nu poate opune intimatei-reclamante excepţia de neexecutare a contractului, această excepţie nefiind aplicabilă contractului individual de muncă, nici una din părţi neputând refuza îndeplinirea obligaţiilor asumate. Angajatorul are obligaţia de a asigura condiţiile necesare realizării de către fiecare salariat a sarcinilor ce îi revin în cadrul programului zilnic de muncă stabilit, cu consecinţa acordării unor salarii integrale nefiind legală o suspendare de facto a contractului individual de muncă, din iniţiativa angajatorului, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de Codul muncii (art.52).

Apelanta a susţinut că, deşi intre părţi a fost perfectat contractul individual de muncă anterior menţionat, reclamanta nu a înţeles să execute obligaţiile ce îi reveneau, in calitate de salariat, întrucât, în perioada 02.07.2016 – 02.08.2017 (perioada pentru care s-au pretins drepturile băneşti in cuantum de 25.905 lei), nu a prestat muncă pentru și în beneficiul societăţii, o normă întreagă, zilnic, respectiv 40 ore/săptămână.

Citeste mai mult  Daune morale pentru postări denigratoare. Dovada titularului contului de Facebook

Pe de o parte, apelanta nu a făcut dovada susţinerilor sale din cuprinsul întâmpinării formulate la prima instanţă şi reiterate în apel. Astfel, pentru început, apelanta nu a precizat câte ore ar fi prestat munca pentru si în beneficiul societăţii intimata reclamantă, având în vedere că, şi în cazul în care ar fi muncit mai puţin, i s-ar fi cuvenit salariu pentru perioada lucrată.

Împrejurarea că în acelaşi spaţiu, respectiv la adresa din […], a funcţionat şi SC […], societate la care este unic administrator reclamanta, nu susţine afirmaţia pârâtei potrivit cu care reclamanta nu a desfăşurat activitate în folosul său, simpla funcţionare a două societăţi comerciale în aceeaşi incintă nefiind de natură a dovedi aspectul afirmat, după cum în mod corect a reţinut şi tribunalul.

Pe de altă parte, neprezentarea angajatului la programul de lucru ar putea constitui o abatere disciplinară, fără însă ca societatea apelantă să fi efectuat vreun demers în acest sens faţă de intimata reclamantă. Încălcarea contractului individual de muncă poate atrage doar sancţionarea disciplinară a salariatului, potrivit dispoziţiilor art. 247 din Codul muncii. Or, în cazul de faţă, angajatorul, îndepărtându-se de la reglementările speciale din Codul muncii, a ales să-şi încalce propriile obligaţii în ceea ce priveşte plata salariului, deşi intimata lucrase în beneficiul său (cel puţin o parte din norma de lucru), opunând o veritabilă excepţie a neexecutării contractului. Dat fiind însă că în cazul de faţă este vorba de un litigiu de muncă, guvernat de Codul muncii, şi nu un litigiu civil, guvernat de Codul civil, această excepţie nu poate fi opusă cu succes pentru a justifica încălcarea obligaţiei de plată a salariului.

Citeste mai mult  Expertiză judiciară. Sancțiunea nerespectării dispoziției instanței de a depune onorariul pentru expert

Iar atâta timp cât angajatorul a ales să nu antreneze răspunderea disciplinară a salariatului, iar contractul individual de muncă nu a fost desfăcut, salariatul este îndreptăţit la plata salariului pentru munca prestată în folosul angajatorului. Mai mult, sarcina probei îi revenea acestuia din urmă în ceea ce priveşte plata salariului. Or, apelanta a recunoscut neplata salariului către intimată.
În raport de situaţia de fapt şi de drept prezentată, cererea de obligare a apelantei pârâte la plata drepturilor salariate a fost corect admisă de prima instanţă. Pentru considerentele expuse, apelul va fi respins ca nefondat.” (Curtea de Apel Constanța, Decizia nr. 300/CM/10 octombrie 2018, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > > >