Nepronunţarea instanţei asupra unei excepţii procesuale. Inaplicabilitatea procedurii de completare a hotărârii

Excepţiile procesuale îndiferent de natura lor, nu se încadrează în categoria cererilor avute în vedere de art. 444 alin. 1 C.proc.civ., acestea constituind acele mijloace de apărare prin care pârâtul, în raport de cerere cu care a fost învestită instanţa (principală, accesorie sau incidentală), fără să intre în discutarea fondului pricinii, urmăreşte întîrzierea sau împiedicarea temporară sau perpetuă a judecăţii.

Cererile avute în vedere de norma menţionată vizează cererile principale, accesorii, conexe ori incidentale, ca acte de procedură prin care se declaşează controlul judecătoresc asupra actelor sau situaţiilor juridice deduse judecăţii, iar nu apărările prin care se tinde al respingerea sau amânarea acestor cereri.

Prin urmare, nepronunţarea instanţei asupra unei excepţii procesuale nu poate fi valorificată prin procedura completării hotărârii judecătoreşti, ci poate constitui un motiv de nelegalitate a acestei hotărâri şi care poate fi invocată ca motiv de nelegalitate prin calea de atac exercitată împotriva acesteia. (ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2545 din 14 iunie 2018, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: >