Nerespectarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori. Opunerea de rezistență față de organul de executare

25 aprilie 2018 Drept Penal Jurisprudenta

Curtea de Apel Oradea a constatat că fapta tatălui de influențare a minorului în decizia de a refuza să meargă la domiciliul mamei, refuz care a generat, datorită dispozițiilor legale, imposibilitatea punerii în executare a două hotărâri judecătorești (o sentință prin care s-a stabilit pe cale de ordonanță președințială ca domiciliul minorului să fie la mamă, până la soluționarea divorțului, și respectiv o sentință prin care odată cu pronunțarea desfacerii căsătoriei părților prin divorț s-a stabilit domiciliul minorului la mamă), nu reprezintă acte de opunere de rezistență față de organul de executare în sensul dispozițiilor art. 287 alin. 1 lit. a Cod penal.

Extras din considerentele deciziei penale nr. 167 din 30 martie 2018:

”Analizând actele materiale de împotrivire la executare comise de inculpatul BCA, după data de 01.02.2014, prin influențarea minorului în decizia de a refuza să meargă la domiciliul mamei, curtea reține că acestea nu se încadrează în tipicitatea obiectivă a infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 287 alin. 1 lit. a Cod penal.

Infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 287 alin. 1 lit. a Cod penal cuprinde în latura obiectivă „împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistență, față de organul de executare”.

Altfel spus, numai opunerea de rezistență, ca formă de împotrivire la executare, realizează elementul material al acestei infracțiuni, lăsând în afara ilicitului penal orice alte acțiuni sau inacțiuni, prin care, în concret, s-ar urmări sau realiza o astfel de împotrivire la executarea unei hotărâri judecătorești.

Opunerea de rezistență se poate comite numai printr-o acțiune, nu și prin inacțiune, trebuind să fie explicită.

Prin urmare, simpla omisiune de a da curs somațiilor și altor forme de executare emise de executorul judecătoresc în cadrul procedurilor de executare silită, nu realizează conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, în astfel de situații, executarea silită urmându-și cursul, conform pârghiilor reglementate de Codul de procedură civilă.

Citeste mai mult  Modalitatea de calcul a termenului de 5 zile în care propunerea de prelungire a arestării preventive se depune la judecătorul de drepturi și libertăți

Deoarece astfel de omisiuni, chiar dacă ar conduce la imposibilitatea executării unei hotărâri, sunt inapte să realizeze elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. 1 lit. a Cod penal, nu interesează mobilul și scopul.

„Opunerea de rezistență” cuprinde deci acele acțiuni, care se concretizează în manifestări explicite, neechivoce prin care se urmărește blocarea organului de executare în punerea în executare a hotărârii, manifestări care se pot concretiza în acte de amenințare, de violență sau de vătămare corporală comise asupra organului de executare, încercarea de a suprima viața acestuia, refuzul fățiș de a-i permite aducerea la îndeplinire a actului de executare silită, etc.

Influențarea de către inculpat, a minorului în decizia de a refuza să meargă la domiciliul mamei, refuz care a generat, datorită dispozițiilor legale, imposibilitatea punerii în executare a celor două hotărâri judecătorești, nu reprezintă însă o opunere de rezistență, în sensul celor de mai sus.

În acest sens, dată fiind specificitatea executării unor astfel de hotărâri judecătorești, se impun a fi avute în vedere și dispozițiile regăsite în art. 909-914 din Codul de procedură civilă (…), care reglementează „Executarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori” și procedura de urmat în cazul măsurilor privitoare la minori prevăzute într-un titlu executoriu, cum sunt stabilirea locuinței minorului, darea în plasament, înapoierea minorului de către persoana care îl ține fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, precum și alte măsuri prevăzute de lege.

În aceste cazuri (conform art. 909), executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviințare a executării împreună cu o somație în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să își exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu. Dacă debitorul nu se va conforma somației executorului, acesta, la cererea creditorului, va sesiza instanța de executare pentru a se face aplicarea prevederilor art. 905. Dacă în termen de o lună de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 905 alin. (2) debitorul nu execută obligația sa, executorul judecătoresc va proceda la executarea silită. Executarea se va efectua în prezența unui reprezentant al direcției generale de asistență socială și protecția copilului și, când acesta apreciază că este necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta. Prezența psihologului nu este necesară dacă reprezentantul direcției are această calificare. La solicitarea executorului judecătoresc, agenții forței publice sunt obligați să își dea concursul la executare, în condițiile legii. Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea.

Citeste mai mult  Dezlegare chestiune de drept privind data săvârșirii faptei în cazul infracțiunii de abandon de familie

În sprijinul argumentelor expuse de curte anterior sunt și dispozițiile art. 911 Codul de procedură civilă, care reglementează opunerea la executare.

Potrivit acestora, dacă debitorul nu își îndeplinește obligația, penalitatea stabilită de instanță potrivit art. 905 va curge până la momentul executării, dar nu mai mult de 3 luni de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 905 alin. (2). În cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligația în termenul prevăzut la alin. (1), precum și atunci când debitorul este de rea-credință și ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt și va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanța de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești.

Aceste din urmă dispoziții legale evocate sunt relevante, deoarece prevăd atât că executorul judecătoresc este cel care va sesiza parchetul în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, cât și situațiile în care executorul va proceda astfel, respectiv când debitorul nu își îndeplinește obligația în termenul prevăzut la alin. 1, precum și atunci când este de rea-credință și ascunde minorul.

Citeste mai mult  Validare poprire. Virarea salariului soțului debitor în contul bancar al soției

Or, în prezenta cauză, în sarcina inculpatului nu s-a reținut, ca acuzație, nici neîndeplinirea obligației respective și nici ascunderea cu rea-credință a minorului.

Totodată, având în vedere limitele judecății, determinate de obiectul acesteia, de fapta cu care instanța a fost sesizată, orice analiză suplimentară, inclusiv sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 379 Cod penal (care incriminează reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul respectiv fapta persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărâre judecătorească spre creștere și educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent), ar fi condus la depășirea acestor limite.

Întrucât, față de considerentele de mai sus, (…) fapta inculpatului(…) nu se integrează în conținutul constitutiv al infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 287 alin. 1 lit. a Cod penal, soluția instanței de fond de achitare a inculpatului pentru această faptă, în baza art. 16 alineat 1 lit. b Cod de procedură penală este una legală și temeinică.”

Cuvinte cheie: >