Tribunalul București a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
Art. 7 lit. (c), liniuţa a doua din OG nr. 21/1992 trebuie interpretate în sensul că în sfera de cuprindere a noţiunii de prestare servicii care să nu afecteze viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori intereselor economice ale acestora intră şi perceperea de dobânzi penalizatoare pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, în condiţiile în care contractul dintre operatorul economic şi consumator vizează prestarea de servicii financiare (creditare)?
În interpretarea art. 3 alin.(1) din Legea nr. 313/1879 trebuie să se înţeleagă că acesta se aplică unui contract de credit încheiat între o instituţie financiară şi o persoană fizică?
În interpretarea şi aplicarea art. 15 alin. (4) corelat cu art. 14 şi art. 10-13 din OUG nr. 21/1992 se poate dispune pe cale administrativă recalcularea şi restituirea dobânzilor penalizatoare stabilite contractual pentru situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale în situaţia în care serviciul prestat de operatorul economic este distinct de perceperea dobânzilor penalizatoare?
În cauza în care s-a dispus sesizarea ÎCCJ, s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prev. de art. 7 lit. C a doua liniuță din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorului, constând în aceea că a prestat servicii prin care au afectate interesele economice ale consumatorilor în condițiile în care nici nu s-a putut verifica algoritmul conform căruia pe perioada executării silite sumele poprite au fost folosite, fie pentru plata dobânzilor penalizatoare, fie pentru plata principalului. La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat de către agentul constatator obiecțiuni ce vor fi formulate ulterior.
În speță, apelanta-petentă arată că, pentru a se reține că prin perceperea unei dobânzi penalizatoare s-ar presta servicii care ar afecta interesele economice ale consumatorilor, este necesar ca perceperea dobânzii penalizatoare să contravină dispozițiilor legale, altfel spus să fie prohibită de lege. Or, perceperea de către Bancă a dobânzii penalizatoare peste dobânda legală este și era permisă de legislația în vigoare la momentul încheierii contractelor de credit. De asenemea, în acord cu reglementările în vigoare în anii 2007-2008 (Anul încheierii contractelor de credit), doctrina a apreciat că ”ar fi posibilă capitalizarea dobânzilor cu titlu de daune, acestea urmând să producă, la rândul lor, dobânzi”. Prevederile contractuale privind perceperea de către Bancă a unei dobânzi penalizatoare reprezintă de fapt o clauză penală agreată de părți la momentul încheierii contractului și permisă de legea civilă, având ca scop evaluarea prejudiciului suferit de Bancă pentru neexecutarea la termen de către împrumutat a obligațiilor contractuale. De asemenea, chiar potrivit prevederilor art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010, deși inaplicabilă Contractului de Credit, dobânda penalizatoare se calculează pe bază de procent fix și se aplică la sumele restante în conformitate cu contractul de credit. Or, dacă și OUG nr. 50/2010 permite perceperea unei dobânzi penalizatoare, cunoscut fiind că aceastp ordonanță a fost adoptată tocmai pentru a proteja cât mai mult posibil drepturile consumatorilor, apreciază că nu mai există niciun fel de dubiu cu privire la legalitatea practicii Băncii de a percepe dobânzi penalizatoare.
Trebuie menționat de asemenea, că prevederea de la alin. (5) din același act normativ, potrivit căreia ”în toate cazurile, cuantumul dobânzilor penalizatoare nu trebuie să depășească principalul restant” a fost introdusă prin O.U.G. nr. 52/2016 la 30 septembrie 2016, nefiind aplicabilă convențiilor de credit nr. 0141549 din 18 februarie 2008 și nr. 0158238 din 13 august 2008 și nici actelor adiționale la acestea, respectiv actul adițional nr. 2 din 23 noiembrie 2010 și nr. 2 din 24 noiembrie 2010”.
Totodată, apelanta-petentă mai arată că, art. 2 pct. 14 clin OG nr. 21/1992 definește serviciul ca fiind activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuata în scopul satisfacerii unor necesități ale consumatorilor. Activitatea efectuată de bancă în scopul satisfacerii unor necesități ale consumatorilor este activitatea de creditare, adică de punere la dispoziție a unor sume de bani, pe o durată îndelungată de timp, în schimbul unei sume de bani (dobândă, prețul creditului). În aceste condiții, perceperea de dobânzi penalizatoare nu reprezintă o formă de prestare a unui serviciu de către operatorul economic aptă să afecteze interesele economice ale consumatorului, fiind doar o sancțiune contractuală pentru neîndeplinirea de către consumator a propriilor obligații. Prin urmare, perceperea de dobânzi penalizatoare nu poate fi calificată juridic drept o prestare de serviciu.
Termenul de soluționare a sesizării este 28.09.2020.
Cuvinte cheie: clauza penala > contract de credit > dezlegare chestiune de drept > dobanda legala > OG nr. 21/1992
