Ocrotirea intimității persoanei prin norme penale. Infracțiunea de violare a vieții private

20 aprilie 2015 Drept Penal

Dreptul la viaţă privată este unul din cele mai importante drepturi ale omului. Provenit din latinescul privatus, conceptul de viaţă privată înseamnă separare de ceilalţi şi implică abilitatea unui individ de a se exclude sau de a exclude informaţii despre sine şi de a le dezvălui numai selectiv. Conceptul de viaţă privată implică o componentă fizică, ce presupune prevenirea intruziunilor asupra spaţiului fizic al unei persoane. O altă componentă a conceptului de viaţă privată este cea informaţională, ce constă în sfera informaţiilor pe care un individ nu le-ar dori dezvăluite.[1]

Datorită însemnătății sale, în art. 226 NCP este prevăzută infracțiunea de violare a vieții private, incriminându-se astfel mai multe fapte care privesc intimitatea persoanelor, ca un drept fundamental al acestora, ocrotit și prin norme penale.

Textul legal: ”Art. 226 – Violarea vieții private – (1) Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(4) Nu constituie infracţiune fapta săvârşită:
a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;
b) dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor;
c) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;
d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.”

Varianta tip a infracțiunii este prevăzută în alin. (1) al art. 226 și constă în atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private.

În alin. (2) este incriminată varianta agravată a infracțiunii ce constă în divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public.

Cea de-a doua variantă agravată este prevăzută în alin. (5) și constă în plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2).

Obiectul infracțiunii

Obiectul juridic vizează protejarea dreptului la intimitate al persoanelor ca și componentă a noțiunii de viață privată așa cum a fost reţinută aceasta în jurisprudenţa Curții Europene a Drepturilor Omului.

Obiectul material îl reprezintă fotografiile, materialele filmate precum și alte materiale în care se regăsește victima infracțiunii.

Mijloacele de interceptare de date, informații imagini sau sunete nu fac parte din obiectul material, deoarece ele nu sunt corespondentul material al valorii sociale care a fost încălcată, ci bunuri cu ajutorul cărora infracțiunea a fost săvârșită și care vor fi supuse confiscării speciale.[2]

Subiecții infracțiunii

Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă penal cât și o persoană juridică.

Participația este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare, complicitate.

Subiect pasiv poate fi orice persoană fizică în viaţă, nu și o persoană decedată sau o persoană juridică.

Continutul constitutiv

Latura obiectivă

În ceea ce privește varianta tip a infracțiunii, elementul material constă în fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private.

Noțiunile de locuință, încăpere, dependința au semnificația prevăzută la infracțiunea de violare de domiciliu (art. 224 NCP). Astfel, locuința reprezintă acel loc unde o persoană își petrece viața sa privată, indiferent dacă aceasta este propriu-zis o casă sau doar un simplu adăpost (spre exemplu, o rulotă) sau dacă are un caracter permanent ori temporar.

Încăperea reprezintă doar o parte dintr-o construcție destinată să servească drept locuință și care este efectiv folosită în acest scop.

Dependința constituie un accesoriu al locuinței și care poate face corp comun cu ea sau este separată (magazia, pivnița etc).

Pentru ca fapta să fie reținută este nevoie ca actele de executare respectiv fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini să fie realizate asupra unei persoane care se află într-o locuinţă, încăpere ori dependinţă. Trebuie menționat că tipicitatea faptei rămâne neafectată indiferent dacă victima infracțiunii este sau nu proprietara locurilor supravegheate, pentru existența faptei fiind suficient doar ca aceasta să le folosească, esențial fiind caracterul privat, izolat al acestui spațiu.[3]

Deși legea nu prevede în mod expres, considerăm că fapta este de asemenea tipică și în situația în care actele de executare se realizează asupra victimei ce se află și în locul împrejmuit care ține de locuința sau de dependințele acesteia întrucât nu vedem diferența în atingerea adusă vieții private între fotografierea sau filmarea unei persoane în casă sau în curtea proprie. [4]

Dacă în activitatea desfășurată de către autor ajung să fie fotografiate, înregistrate etc. și alte persoane, având în vedere că infracțiunea este una contra vieții private, pluralitatea de subiecți pasivi atrage reținerea unei pluralități de infracțiuni. [5]

În ceea ce privește actele de executare constând în ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se remarcă faptul că nu mai contează locul săvârșirii infracțiunii, esențial pentru existența infracțiunii fiind caracterul privat al convorbirii. De asemenea, este necesar să existe un contact direct între persoanele participante la convorbire, interceptarea unei convorbiri private prin mijloace de comunicare la distanță (telefon, e-mail etc) neîntrunind elementele constitutive ale acestei infracțiuni ci pe cele ale infracțiunii de violare a secretului corespondenței prevăzută în art. 302 alin. (2) NCP.

Ținând cont de faptul că o convorbire implică în mod natural cel puțin doi participanți, suntem în prezența unei pluralități naturale de subiecți pasivi, ipoteză în care nu poate fi reținută pluralitatea de infracțiuni.[6]

În al doilea alineat este sancționată divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public.

Ceea ce este important de subliniat este că pentru a putea fi reținută fapta nu este necesar ca sunetele, convorbirile sau imaginile să provină dintr-un procedeu efectuat fără drept, așa cum prevede alin. (1), fapta putând fi reținută și atunci când sunetele, convorbirile sau imaginile au fost obținute în mod legal.

Considerăm ca fapta va fi tipică și în ipoteza în care, după ce i-a fost transmis conținutul unei convorbiri, imagini etc. , făptuitorul transmite unei alte persoane această informație, dacă acesta cunoaște faptul că informația a fost obținută în maniera prevăzută la alin. 1 și că informația nu a intrat încă în spațiul public.[7]

În alin. (5) a fost incriminată plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2).

Fapta constituie o activitate pregătitoare a infracținilor anterior analizate, dar care prin voința legiuitoruluia fost sancționată mai drastic.

Pentru a fi în prezența infracțiunii de violare a vieții private, activitățile prevăzute la alin. (1), alin. (2) și alin. (5) trebuie să fie realizate fără drept, adică fără a fi autorizate de lege[8] sau fără a fi incidentă vreuna din cauzele justificative speciale prevăzute în alin. (4).

Urmarea imediată constă în încălcarea vieții private a unei persoane.

Raportul de cauzalitate. Între acțiunea făptuitorului și urmarea produsă trebuie să existe o legatură de cauzalitate.

Latura subiectivă

Faptele incriminate se pot săvârși cu intenție directă sau indirectă.[9]

În cazul infracțiunii de violare a vieții private, tentativa nu se pedepsește.

Mai trebuie precizat că fiecare dintre cele trei modalități normative de incriminare vor putea fi reținute în concurs.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate numai în cazul modalităţilor normative prevăzute de art. 226 alin. (1) şi (2) NCP, nu şi cu privire la modalitatea prevăzută de art. 226 alin. 5 NCP.

Pentru a fi în prezența infracținii de violare a vieții private, activitățile prevăzute la alin. (1), alin. (2) și alin. (5) trebuie să fie realizate fără drept, adică fără a fi autorizate de lege sau fără a fi incidentă vreuna din cauzele justificative speciale prevăzute în alin. (4).

Cauze justificative speciale:          

Potrivit art. 226 alin. (4) nu constituie infracţiune fapta săvârşită:

a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim

În această ipoteză, persoana vătămată și-a dat acordul la participarea autorului la întâlnirea la care s-a realizat fotografierea, înregistrarea etc., însă pentru ca fapta să nu fie tipică este necesar ca autorul să justifce un interes legitim, adică un interes recunoscut și ocrotit de lege, temeinic și serios.

b) dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor

c) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;

Această cauză justificativă acoperă strict actul prin care făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei infracțiuni. Așadar, toate celelalte acte care anterioare acestui moment, vor fi tipice.

În ceea ce privește surprinderea unor momente care pot proba săvârșirea unei infracțiuni, textul permite făptuitorului să realizeze el însuși o analiză privind pertinența și concludența informațiilor surprinse, iar eventualele greșeli de evaluare nu au importanță, făptuitorul putând invoca o eroare asupra acestor caracterstici, efectele constând în înlăturarea tipicității faptei.[10]

d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.

În structura acestei cauze justificative, problema cea mai delicată o constituie aceea de a găsi măsura echilibrului care trebuie să existe între exerciţiul dreptului la liberă exprimare, pe de o parte, şi împiedicarea ingerințelor în sfera vieții private, jurisprudența CEDO trasând numeroase repere in sensul stabilirii împrejurărilor în care interesul public poate fi mai presus de dreptul la viață privată al persoanei.

____________________________________

Citeste mai mult  Camera preliminară. Neîntocmirea de către organele de anchetă a procesului-verbal care să consemneze efectuarea, în faza actelor premergătoare, a raportului de expertiză

 [1] A. Săvoiu, C. Căpățînă Basarabescu, Dreptul la viață privată, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2013, http://www.utgjiu.ro/revista/jur/pdf/2013-01/6_ALINA_SAVOIU.pdf
[2] N. Neagu în Noul cod penal comentat. Partea specială, Ed. a II-a, Editura Universul Juridic, București 2014, p. 202
[3] S. Bogdan (coord.), D.A. Șerban, G. Zlati, Noul Cod penal. Partea specială. Analize, explicații, comentarii. Perspectiva clujeană, Editura Universul Juridic, București 2014, p. 189;
[4] N. Neagu în Noul cod penal comentat. Partea specială, Ed. a II-a, Editura Universul Juridic, București 2014, p. 203;
[5] S. Bogdan (coord.), D.A. Șerban, G. Zlati, Noul Cod penal. Partea specială. Analize, explicații, comentarii. Perspectiva clujeană, Editura Universul Juridic, București 2014, p. 189;
[6] Idem, p. 190;
[7] Idem, p. 194-195;
[8] Spre exemplu, potrivit art. 11 și 12 din Legea nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular, în exercitarea profesiei detectivul particular are dreptul să efectueze investigații în legătură cu persoanele, bunurile, faptele, datele și împrejurările care fac obiectul acestei activități, cu respectarea strictă a drepturilor și libertăițlor cetățenilor…În efectuarea investigației detectivul particular poate solicita persoanelor fizice sau autorităților publice informații care, potrivit legii, nu sunt clasificate și nu aduc atingere dreptului la viață intimă familială și privată… Însă, detectivul particular are obligația să folosească metode și mijloace de investigare prin care să nu aducă atingere normelor de drept ori drepturilor și libertăților cetățenești;
[9] În ceea ce proveste varianta infracțiunii prevăzută în alin. 5, condiționarea la nivelul scopului a acțiunilor făptuitorului nu înlătură posibilitatea comiterii faptei cu intenție indirectă – S. Bogdan (coord.), D.A. Șerban, G. Zlati, Noul Cod penal. Partea specială. Analize, explicații, comentarii. Perspectiva clujeană, Editura Universul Juridic, București 2014, p. 197, În sensul că fapta se poate săvârși doar cu intenție directă: N. Neagu în Noul cod penal comentat. Partea specială, Ed. a II-a, Editura Universul Juridic, București 2014, p. 205;
[10] S.Bogdan (coord.), D.A. Șerban, G. Zlati, Noul Cod penal. Partea specială. Analize, explicații, comentarii. Perspectiva clujeană, Editura Universul Juridic, București 2014, p. 191;

Raluca Cîrstea,
avocat, Baroul București

Cuvinte cheie: > > > >