Ordin de protecție. Condiții de admisibilitate

”Din ansamblul probelor administrate în cursul cercetării judecătorești instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de art. 23 și următoarele din Legea 217/2003 cu privire la existența unei stări grave de pericol care să afecteze viata, integritatea fizica sau psihica ori libertatea reclamantei și a minorilor care să nu poată fi înlăturată decât prin emiterea unui ordin de protecție prin care să se interzică accesul sau contactul dintre pârât și ceilalți membri ai familiei.
Din declarațiile martorilor audiați la solicitarea ambelor părți a rezultat că într-adevăr între reclamant și pârâtă există o relație mai tensionată ale raporturilor de familie, certuri și scandaluri provocate în mare măsură de către pârât pe fondul consumului de băuturi alcoolice, însă nu de o gravitate suficient de mare care să atragă emiterea unui ordin de protecție.
Astfel, din declarațiile tututor martorelor audiate a reieșit că părțile locuiesc într-o casă care permite folosința separată a spațiului de locuit, iar singura sursă de venituri a familiei o constituie comercializarea legumelor și zarzavaturilor crescute în grădină prin munca ambelor părți. În aceste condiții, părțile pot utiliza spațiul de locuit și bunurile comune în mod comod printr-o partajare a folosinței de fapt a imobilelor, iar excluderea fără motive temeinic justificate a pârâtului din locuință și interzicerea contactului cu minorii rezultați din căsătorie nu este admisibilă.
Situația de fapt invocată de către reclamantă în susținerea cererii de chemare în judecată privind arsurile fizice și cu substanțe fierbinți pe care le ar fi comis pârâtul nu au fost probate cu certitudine prin probele administrate în cauză, existând un dubiu justificat asupra vinovăției acestuia și intenției de a aduce o vătămare intergrității corporale și sănătății.
Pentru admiterea unei cereri de emitere a unui ordin de protecție, este necesar ca atitudinea și comportamentul pârâtului să îmbrace forma unor abateri grave și măsura să fie absolut necesară pentru înlăturarea stării de pericol.
Or, în cauză, neînțelegerile dintre părți durează de mai mulți ani înaintea sesizării instanței cu emiterea ordinului de protecție și puteau fi soluționate prin promovarea unor acțiuni având ca obiect divorț și partaj bunuri comune prin intermediul cărora se vor soluționa definitiv aspectele privind atribuirea și folosința bunurilor comune, exercitarea autorității părintești față de cei trei minori.”(Judecătoria Pașcani, Sentința civilă nr. 622/2015, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >