În conformitate cu art. 1013 alin.1 Cod civil, care reglementează domeniul de aplicare a procedurii ordonanţei de plată, prevederile acestui titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Ca atare, ordonanţa de plată poate fi emisă în măsura în care creanţa invocată are ca izvor un contract constatat printr-un înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Prin prisma celor de mai sus, instanţa reţine că în speţa, contractul de închiriere invocat de reclamantă a fost încheiat la data de 17 ianuarie 2008 şi a expirat la data de 17 ianuarie 2011, în condiţiile în care între părţi nu s-a încheiat un act adiţional ulterior de prelungire a acestuia, act în virtutea căruia ar fi putut opera o prelungire cel mult până la data de 17 iulie 2013, prelungire care însă nu a operat. Or, sumele solicitate de reclamantă cu titlu de chirii vizează, conform petitului cererii, perioada 2013, 2014, 1 ianuarie – 9 aprilie 2015, perioadă evident ulterioară expirării contractului, astfel că pretenţiile solicitate cu titlu de chirie nu izvorăsc din contractul de închiriere încheiat între părţi, fiind aferente unei perioade extracontractuale.
În concluzie, instanţa reţine că în speţă creanţa invocată de reclamantă nu constă într-o sumă de bani care rezultă dintr-un contract, în sensul vizat de art. 1013 alin.1 Cod civil, nefiind prin urmare îndeplinită cerinţa legală ca obligaţia a cărei stabilire s-a solicitat a fi dispusă în sarcina pârâtei să fie constatată printr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Pentru aceste considerente, având în vedere că în speţă reclamanta nu este titulara unei creanţe certe, lichide şi exigibile care să rezulte dintr-un contract constatat prin act scris însuşit de părţi, aspectele de fapt invocate în cerere privind faptul că pârâta a continuat să folosească imobilul şi după expirarea termenului contractual presupunând o analiză pe fond a raporturilor dintre părţi şi administrarea de probe ce exced cadrului procesual al ordonanţei de plată, raportat la art. 1020 alin.2 NCPC., tribunalul urmează să respingă cererea formulată de reclamanta.(Tribunalul Covasna, Secția Civilă, Hotărârea din 18 iunie 2015, portal.just.ro)
Notă: După republicarea Codului de procedură civilă, art. 1013 a devenit art. 1014 ș.a.m.d.
Mai multe în ceea ce privește ordonanța de plată AICI.
Cuvinte cheie: contract de inchiriere > creanta > ordonanta de plata
