Ordonanță președințială. Ridicarea măsurii popririi asigurătorii

11 iunie 2015 Drept Civil Jurisprudenta

”În conformitate cu art. 996 alin. 1 Cod procedura civila, instanta de judecata, stabilind ca în favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Totodata, potrivit alin. 5 al aceluiasi articol, pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul în fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt.
Astfel, instanta este tinuta sa verifice daca masura solicitata este urgenta si vremelnica, fara a prejudeca fondul cauzei.
În cauza dedusa judecatii, reclamanta a solicitat ridicarea masurii popririi asiguratorii asupra disponibilitatilor banesti din conturile sale bancare, masura înfiintata prin decizia nr. (…) în temeiul art. 129 alin. 2 din OG 92/2003- pâna la solutionarea contestatiei la executare formulate împotriva acestei decizii, ce formeaza obiectul dosarului civil nr. (…)
Instanta apreciaza ca ridicarea masurii popririi asiguratorii (…) nu poate fi dispusa pe calea ordonantei presedintiale, întrucât o atare masura ar face imposibila restabilirea situatiei de fapt, nefiind, asadar, îndeplinita conditia prevazuta de art. 996 alin. 5 Cod procedura civila, ce impune ca masurile dispuse prin intermediul acestei proceduri speciale sa aiba caracter provizoriu.
Contrar sustinerilor reclamantei din cererea introductiva, dispunerea unei astfel de masuri pâna la pronuntarea unei hotarâri definitive în dosarul nr. (…), nu ar avea un caracter vremelnic, întrucât ridicarea popririi asiguratorii ar echivala cu însasi încetarea acesteia.
Mai mult decât atât, instanta apreciaza ca nici cerinta neprejudecarii fondului nu este îndeplinita în cauza, fata de prevederile art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003 – potrivit carora se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, precum si fata de cele ale art. 130 din OG nr. 92/2003 – potrivit carora masurile asiguratorii instituite potrivit art. 129 se ridica, prin decizie motivata, de catre creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garantiei prevazute la art. 127, dupa caz – astfel ca instanta ar trebui sa cerceteze contextul în care a fost dispusa masura si daca au încetat motivele pe care aceasta s-a întemeiat, ceea ce ar excede unei verificari strict a aparentei dreptului.” (Judecătoria Constanța, Sentința civilă nr. 2733/2015, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >