Clauza prevăzută în contractul de asistență juridică prin care care onorariul de avocat este prevăzut exclusiv în raport de rezultatul judiciar al cauzei, fiind stabilit, în totalitate, în raport de suma ce urma a fi recuperată, fără a se stabili un onorariu fix la care se adaugă onorariul de succes cu titlu complementar raportat la atingerea de către avocat a unui anumit rezultat, reprezintă un pact de quota litis interzis în mod expres de art. 130 din Statutul profesiei de avocat.
”Reclamantul Cabinet de Avocat … a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul …., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 441,672 lei debit principal precum și a dobânzii legale aferente acestei sume. (…)
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține:
Între părți s-a încheiat contractul de asistență juridică x/2012, prin care reclamantul s-a obligat să presteze servicii de asistență juridică și reprezentare în vederea recuperării taxei pentru emisiile poluante.
La art. 2.1 din convenția părților s-a prevăzut onorariul de avocat în cuantum de 7% +T.V.A. din suma efectiv recuperată ce urma a fi achitat, conform art. 6 din contract, la momentul recuperării taxei.
Conform art. 130 din Statutul profesiei de avocat adoptat prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 64/2011 „(1) Este interzis avocatului să își fixeze onorariile în baza unui pact de quota litis. (2) Pactul de quota litis este o convenție încheiată între avocat și clientul său înainte de soluționarea definitivă a unei cauze, convenție care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului în funcție de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare.”.
În speță, clauza contractuală prevăzută de art.2.1 din contract reprezintă un pact de quota litis în sensul dispozițiilor normative invocate, având în vedere că onorariul de avocat este prevăzut exclusiv în raport de rezultatul judiciar al cauzei privind restituirea taxei de poluare, fiind stabilit, în totalitate, în raport de suma ce urma a fi recuperată, fără a se stabili un onorariu fix la care se adaugă onorariul de succes cu titlu complementar raportat la atingerea de către avocat a unui anumit rezultat.
Conform prevederilor art. 1.226 Cod Civil „(1) Obiectul obligației este prestația la care se angajează debitorul. (2) Sub sancțiunea nulității absolute, el trebuie să fie determinat sau cel puțin determinabil și licit. „, iar potrivit art. 1247 Cod Civil, „(1) Este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general. (2) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție. (3) Instanța este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.”.
În cauză, instanța va reține caracterul ilicit al clauzei contractuale prevăzute de art.2.1 din contractul de asistență juridică x/2012, fiind stipulat sub forma unui pact de quota litis interzis în mod expres de art. 130 din Statutul profesiei de avocat, dispoziție normativă instituită pentru ocrotirea unui interes general.
Dreptul de creanță invocat de reclamant este reprezentat de onorariului de avocat prevăzut de o clauza contractuală lovită de nulitate absolută, motiv pentru care instanța reține că în sarcina debitorului nu se mai poate reține existența obligației corelative de plată.
În consecință, în cauză nu sunt îndeplinite în persoana pârâtului condițiile angajării răspunderii civile contractuale, motiv pentru care cererea reclamantului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.” (Judecătoria Sectorului 4 București, Sentința civilă nr. 5486/27 aprilie 2017, definitivă prin neapelare, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: onorariu avocat > pact de quota litis > raspundere contractuala > Statutul Profesiei de avocat
