Pentru aprecierea contribuţiei soţilor la dobândirea bunurilor comune, instanţele de judecată nu trebuie să pornească de la premiza contribuţiei egale a soţilor la dobândirea bunurilor comune, ci trebuie să administreze probe pentru lămurirea acestui aspect, o cotă egală urmând a se stabili doar atunci când nu există elemente din care să rezulte o contribuţie diferită.
Contribuţia se stabileşte nu numai in functie de aportul de ordin material al soţilor, ci şi in functie de munca prestată în gospodărie şi pentru creşterea copiilor, se ţine seama de orice alte imprejurări de natură să contribuie la determinarea corectă şi echitabilă a participării soţilor la patrimoniul comun, cum ar fi: ajutorul primit din partea părinţilor la asigurarea locuinţei şi a intreţinerii gospodăriei soţilor, de imprejurarea dacă unul dintre soţi s-a sustras de la prestarea unei munci folositoare, ori că a irosit o parte din bunurile comune, de inegalitatea veniturilor soţilor, contribuţia fiecărui soţ la lichidarea sau reducerea pasivului comunitar, sumele de bani pe care unul din soţi le-a cheltuit cu întretinerea copiilor săi, sau dacă soţul a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ şi orice alte asemenea imprejurari.
”Probele de la dosar converg spre concluzia argumentată că la dobândirea bunurilor comune părţile au avut o contribuţie egală, respectiv de 50% pârâtul şi de 50% reclamanta.
Tribunalul reţine că legislaţia civilă nu stabileşte criteriile în funcţie de care se apreciază contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor comune, motiv pentru care în practica judiciară şi literatura de specialitate s-a stabilit, pentru rezolvarea acestei chestiuni, că instanţele de judecată nu trebuie să pornească de la premiza contribuţiei egale a soţilor la dobândirea bunurilor comune, ci trebuie să administreze probe pentru lămurirea acestui aspect, o cotă egală urmând a se stabili doar atunci când nu există elemente din care să rezulte o contribuţie diferită.
Contribuţia se stabileşte nu numai in functie de aportul de ordin material al soţilor, ci şi in functie de munca prestată în gospodărie şi pentru creşterea copiilor, se ţine seama de orice alte imprejurări de natură să contribuie la determinarea corectă şi echitabilă a participării soţilor la patrimoniul comun, cum ar fi: ajutorul primit din partea părinţilor la asigurarea locuinţei şi a intreţinerii gospodăriei soţilor, de imprejurarea dacă unul dintre soţi s-a sustras de la prestarea unei munci folositoare, ori că a irosit o parte din bunurile comune, de inegalitatea veniturilor soţilor, contribuţia fiecărui soţ la lichidarea sau reducerea pasivului comunitar, sumele de bani pe care unul din soţi le-a cheltuit cu întretinerea copiilor săi, sau dacă soţul a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ şi orice alte asemenea imprejurari.
Apelantul a susţinut că, întrucât părinţii săi au contribuit cu suma obţinută din vânzarea apartamentului propriu la achiziţionarea imobilului bun comun al soţilor, se impune a i se reţine o cotă majoritară la comunitatea de bunuri.
Această susţinere nu poate fi primită de tribunal.
Este drept că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.098/17.11.1999 T. I. Ş. şi intervenienta accesorie T. I. M. au vândut un apartament situat în mun. Balş, preţul fiind de 20.000.000 lei vechi. Nu poate fi contestat nici că la data de 16.12.1999, cu autenticul 176, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care foştii soţi au dobândit nuda proprietate asupra unui apartament cu două camere, dependinţe şi balcon, în suprafaţă utilă de 49,30 mp, situat în Oraşul Balş, str. …, iar T.Ş. a cumpărat uzufructul apartamentului descris anterior.
Însă, prin ea însăşi această stare de fapt nu constituie, în nici un caz, astfel cum consideră apelantul, dovada susţinerii referitoare la contribuţia părinţilor săi, ci trebuie coroborată şi cu alte probe de la dosar.
Ori, este de menţionat că intervenienta accesorie, intervenind în apărarea apelantului, nu a invocat un pretins ajutor acordat fiului la achiziţionarea apartamentului, ci a adus în discuţie doar pretinse îmbunătăţiri realizate cu sprijinul său.
Nu se poate da eficienţa probatorie dorită de pârât sub acest aspect, al contribuţiei părinţilor la achitarea preţului pentru imobilul în discuţie depoziţiilor martorilor audiaţi la propunerea sa, întrucât aspectele relatate nu au fost percepute personal de martori, ci aceştia au luat cunoştinţă de cele declarate de la părţi.
Din analiza carnetelor de muncă prezentate de părţi tribunalul reţine că reclamanta a avut venituri constate pe toată durata căsătoriei, începând cu anul 1996, chiar dacă au existat şi scurte perioade de timp de întrerupere în activitate.
În schimb, pârâtul a făcut dovada certă că a realizat venituri doar pentru perioada 2006-2010. Nu există niciun document care să ateste susţinerile sale referitoare la veniturile însemnate pe care le-ar fi obţinut în străinătate.
De aceea, nu poate susţine argumentat că la dobândirea comunităţii de bunuri apelantul a avut o contribuţie net superioară intimatei, motiv pentru care prima critică din apel se vădeşte nefondată.” (Tribunalul Olt, Decizia civilă nr. 465/12 mai 2016)
Cuvinte cheie: bunuri comune > partaj
