Group 1

Plângere contravențională. Temeinicia procesului verbal de contravenție

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria …, petentul  a fost sancţionat … întrucât …, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare … nu a respectat semnificatia indicatorului STOP prin faptul că nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu numărul de înmatriculare …
(…) Relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, instanţa reţine că deşi O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul cauza Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31–36 din OG nr. 2/2001 ) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenţiei de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situaţie contrară celei reţinute în procesul-verbal de contravenţie.
În concluzie, întrucât petentul nu a făcut dovada existenţei unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/ 2001, instanţa reţine că procesul-verbal este legal şi temeinic. Tribunalul reţine că petentul a semnat procesul verbal de contraventie fără a formula vreo obiectiune cu privire la existenta faptei contraventionale. (Tribunalul Ilfov, Decizia civilă nr. 788/A/2014, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >