Plângerea prealabilă în procesul penal

8 decembrie 2014 Drept Penal

Plângerea prealabilă este plângerea de a cărei formulare legea condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale în cazul anumitor infracțiuni. Ca și în reglementarea de până acum, instituția plângerii prealabile reprezintă o excepție de la principiul oficialității procesului penal prevăzut actualmente în art. 7 alin. 1 NCPP, legiuitorul lăsând la aprecierea persoanei vătămate asupra atitudinii pe care o adoptă, respectiv dacă uzează de dreptul de a sesiza organele judiciare în vederea tragerii la răspundere a făptuitorului.

Astfel, putem vorbi de o aplicare în dreptul procesual penal a principiului disponibilității (art. 7 alin. 3 NCPP), principiu regăsit și în reglementarea anterioară.

Plângerea prealabilă se găsește reglementată atât în dreptul material (art. 157-158 NCP) cât și în dreptul procesual penal (art. 16, art.295-298 NCPP), reprezentând atât o condiție de pedepsibilitate, cât și o condiție de procedibilitate. Plângerea prealabilă poate fi privită ca o dublă manifestare de voință a persoanei vătămate și anume, ca o încunostintare a organelor judiciare și ca o expresie de voință ca infracțiunea să fie urmarită.

Titularii plângerii prealabile

Plângerea prealabilă poate fi introdusă la organul competent de persoana vătămată (subiectul pasiv al infracțiunii), personal sau prin mandatar special.

În cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă, plângerea prealabilă se formulează de reprezentanții ei legali (părinte, tutore, curator), respectiv, cu încuviințarea persoanelor prevăzute de legea civilă. Dacă un minor a dobândit prin căsătorie capacitatea deplină de exercițiu a drepturilor sale sau aceasta i-a fost recunoscută în condițiile art. 40 NCC, el poate introduce personal plângerea prealabilă, fără a fi necesară încuviințarea vreunei persoane.

Acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu în situația în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă sau în situația în care, persoana juridică vătămată este reprezentată chiar de către făptuitor.

De asemenea, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu în cazul în care persoana vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii. Punerea în mișcare a acțiunii penale poate fi făcută, în acest caz, atât înainte cât și după expirarea termenului de formulare a plângerii prealabile.

În cazul în care prin aceeași infracțiune au fost vătămate mai multe persoane și numai una dintre acestea a formulat plângere prealabilă, răspunderea penală se menține (art. 157 alin. 2 NCP – indivizibilitatea activă a răspunderii penale).

În situația în care au fost mai mulți participanți la infracțiune (autori, coautori, instigatori, complici), fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la unul dintre aceștia (art. 157 alin. 3 NCP- indivizibilitatea pasivă a răspunderii penale).

Condițiile în care trebuie să fie făcută plângerea prealabilă

Plângerea prealabilă trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.

Citeste mai mult  Problematica privind interpretarea art. 281 alin. (3) CPP, la ÎCCJ

Plângerea se poate face şi în formă electronică, însă îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă este certificată prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale.

Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei, iar nu de la data la care a cunoscut cine este făptuitorul, ca în reglementarea anterioară. Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei.

În cazul în care făptuitorul este reprezentantul legal al minorului sau al incapabilului termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal.

Plângerea prealabilă greşit îndreptată se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent, aceasta urmând a fi trimisă pe cale administrativă, organului judiciar competent.

Potrivit art. 69 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile se suspendă pe durata desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu au încheiat o înţelegere, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

Infracțiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, potrivit NCP, sunt:
art. 193 – lovire sau alte violențe
art. 196 – vătămare corporală din culpă
art. 206 – amenințare
art. 208 – hărțuire
art.218 – viol ( art. 218 alin. 1, 2 și 5 )
art. 219 – agresiune sexuală ( art. 219 alin. 1 și 5 )
art. 223 ‐ hărțuirea sexuală
art.224 – violarea de domiciliu
art. 225 – violarea sediului profesional
art. 226 – violarea vieții private
art. 227 – divulgarea secretului profesional
art. 231 – pedepsirea unor furturi la plângere prealabilă: furtul ( art. 228 ), furtul calificat ( art. 229 ), furtul în scop de folosință ( art. 230 ) săvârșite între membrii de familie, de către un minor în paguba tutorelui ori de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta
art. 238 – abuzul de încredere
art. 239 – abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor
art. 240 – bancruta simplă
art. 241 – bancruta frauduloasă
art. 242 – gestiunea frauduloasă
art. 253 – distrugerea ( art. 253 alin. 1,2 și 6 )
art. 256 – tulburarea de posesie
art. 284 ‐ asistența și reprezentarea neloială
art. 287 – nerespectarea hotărârilor judecătorești ( art. 287 alin. 1 lit. d‐g, alin. 2 )
art. 302 – violarea secretului corespondenței
art. 378 – abandonul de familie
art. 379 – nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorilor
art. 381 – împiedicarea exercitării libertății religioase

Lipsa plângerii prealabile reprezintă o cauză care inlătură răspunderea penală în materia infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Citeste mai mult  Posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor pe calea contestației la executare

În cazul în care se constată că lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ori aceasta a fost introdusă de o persoană ce nu avea calitate sau cu nerespectarea condițiilor prevăzute de lege (formă, termen), soluțiile ce se pot pronunța sunt: clasarea, dacă procesul se află în faza de urmărire; și încetarea procesului penal, dacă procesul se află în faza de judecată.
Nu se poate reține că lipsește plângerea prealabilă în cazul în care aceasta a fost formulată în baza contractului de asistență juridică, de către avocatul persoanei vătămate, fără ca acestuia să i se fi dat un mandat special în acest sens. Astfel, dacă persoana vătămată s-a adresat unui avocat cu care a încheiat un contract de asistență juridică în baza căruia avocatul ales a formulat pentru persoana vătămată o plângere prealabilă împotriva făptuitorilor, relevă conduită a persoanei vătămate din care rezultă că aceasta a dorit și a urmărit tragerea la răspundere penală a făptuitorilor pentru infracțiunea pretins comisă. Esențială este în cazul infracțiunilor la care necesitatea tragerii la răspundere penală a infractorului este lăsată la aprecierea victimei infracțiunii tocmai voința persoanei vătămate de a solicita tragerea la răspundere penală a făptuitorului, voință care într-un asemenea caz a fost pe deplin manifestată.[1]

În cazul în care persoana vătămată este un minor, lipsa plângerii prealabile poate fi suplinită prin exercitarea acțiunii penale din oficiu.

Retragerea plângerii prealabile în materia infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate reprezintă, de asemenea, o cauză care înlătură răspunderea penală. Retragerea se face oral sau în scris în fața organelor de urmărire penală sau în fața instanței de judecată, urmând a fi consemnată într-un proces verbal, respectiv în încheiere. Manifestarea unilaterală de voință a persoanei vătămate trebuie să fie necondiționată și realizată până la judecarea definitivă a cauzei. În cazul în care plângerea prealabilă a fost retrasă, soluțiile ce se pot pronunța sunt: clasarea, dacă procesul se află în faza de urmărire; și încetarea procesului penal, dacă procesul se află în faza de judecată. Suspectul sau inculpatul, dacă dorește să-și dovedească nevinovăția, poate cere continuarea urmăririi penale sau a judecății.

Atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentantul său legal. În cazul persoanei vătămate cu capacitate de exercițiu restrânsă, retragerea se face cu încuviințarea persoanelor prevăzute de legea civilă, situație în care manifestarea de voință în acest sens poate fi lipsită de efecte întrucât acțiunea penală se poate exercita și din oficiu.
În cazul în care cel vătămat este o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea penală punându-se în mişcare şi din oficiu, dacă la data retragerii plângerii prealabile, persoana vătămată este majoră şi are capacitate deplină de exerciţiu, putând astfel să formuleze orice act de dispoziţie şi având reprezentarea consecinţelor juridice ale oricărui astfel de act, retragerea plângerii prealabile de către aceasta este perfect valabilă.[2]

De asemenea, retragerea plângerii prealabile fiind un act de voință personal al persoanei vătămate, este necesar ca instanța (sau, după caz, organul de urmărire penală) să constate nemijlocit care este voința persoanei vătămate, iar când aceasta este o persoană cu capacitate de exercițiu restrânsa să verifice și încuviințarea reprezentantului legal. Prin urmare, este nelegală soluția instanței prin care s-a luat act de retragerea plângerii de către mama persoanei vătămate, fără a consulta nemijlocit voința persoanei vătămate. [3]

Citeste mai mult  Înşelăciune vs. obţinere ilegală de fonduri

Potrivit reglementării cuprinse în art. 158 alin. 2 NCP dispare solidaritatea pasivă în cazul retragerii plângerii. Astfel, retragerea plângerii prealabile produce efecte numai in personam, în raport cu persoana față de care s‐a retras plângerea.

În  ipoteza în care acțiunea penală pentru o infracțiune urmăribilă la plângere prealabilă a fost pusă în mișcare din oficiu, potrivit art. 158 alin. 4 NCP, retragerea plângerii va avea efecte numai cu condiția însușirii sale de către procuror.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile în cazul plângerii prealabile, în cazul unei infracțiuni comisă sub imperiul vechiului Cod penal și a cărei cercetare sau judecare are loc în baza dispozițiilor legii noi, în condițiile în care legea veche condiţiona punerea în mişcare a acţiunii penale de introducerea unei plângeri de către persoana vătămată, iar potrivit legii noi punerea în mişcare a acţiunii penale se face din oficiu, este evident că legea veche este mai favorabilă.[4]

În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, dacă persoana vătămată decedează până la expirarea termenului de introducere a plângerii prealabile fără a fi introdus o astfel de plângere, reprezintă o ipoteză în care, spre de deosebire de vechiul Cod, potrivit NCP, tragerea la răspundere poate avea loc  în baza dispozițiilor art. 157 alin. 5, situație în care, evident, legea nouă este defavorabilă.

În situația în care legea veche condiţiona punerea în mişcare a acţiunii penale de introducerea unei plângeri de către persoana vătămată, dar acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu, vechiul Cod penal va fi legea penală mai favorabilă, întrucât, spre deosebire de NCP, nu condiționează producerea de consecințe juridice a retragerii plângerii prealabile de însușirea acesteia de către procuror.

În cazul în care procesul penal privește mai mulți suspecți sau inculpați, iar persoana vătătmată dorește să retragă plângerea prealabilă numai față de unul dintre aceștia, în raport cu persoana față de care se dorește retragerea plângerii, NCP reprezintă legea penală mai favorabilă, ca urmare a renunțării la principiul indivizibilității pasive. Referitor la cealaltă persoană (celelalte persoane) care a săvârșit infracțiunea, situația sa este identică atât în baza dispozițiilor vechiului cod cât și în baza prevederilor noului cod, respectiv îi va fi antrenată răspunderea penală.
____________
[1] Tribunalul Iași, Secția penală, Decizia nr. 770/2005, portal.just.ro;
[2] Curtea de Apel Craiova, Decizia penală nr. 54/2008, portal.just.ro;
[3] Tribunalul Tulcea, Decizia penală nr. 46/2009, portal.just.ro;
[4] Curtea de Apel Galați, Decizia penală nr. 292/2006, portal.just.ro;

Raluca Cîrstea
avocat, Baroul București

Cuvinte cheie: > > > > > >