Curtea de Apel Bacău a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă martorul denunţător beneficiar al cauzei de nepedepsire, prevăzute la art. 290 alin. 3 Cod penal poate fi subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 Cod penal sau de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 Cod penal.
Punctul de vedere al completului de judecată care a sesizat ÎCCJ este în sensul că poate fi subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă numai persoana care, având cunoștință de vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, este audiată în legătură cu aceasta, și care, totodată, se situează în afara intereselor raportului juridic concret dedus judecății, și căreia i se pretinde să fie obiectivă și să contribuie la aflarea adevărului. Or, mituitorului, beneficiar al cauzei speciale de nepedepsire prevăzute la art. 290 alin. 3 Cod penal, nu este tocmai o persoană ce nu are interese procesuale, atâta vreme cât există înclinarea acestuia fie de a-și menține cele precizate prin autodenunț pentru a beneficia în continuare de cauza de nepedepsire, fie de a-și schimba depoziția prin raportare la cele cuprinse în autodenunț, în dorința de a nu se autoincrimina, de a se apăra de posibila acuzație pentru infracțiunea de dare de mită, acuzație ce planează în continuare asupra sa, deși este deja beneficiar al unei soluții de clasare, în condițiile în care această soluție a procurorului nu are autoritate de lucru judecat, din punct de vedere procesual putându-se dispune reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere a urmăririi penale pentru cazurile prevăzute la art. 335 CPP, anume când. ulterior emiterii soluției de clasare, se constată că nu există împrejurarea pe care se întemeia clasarea ori au apărut fapte/împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea.
Curtea de Apel Bacău apreciază că denunțul făcut de mituitor are, în plan procesual penal, doar rolul de a sesiza organul de urmărire penală conform art. 290 CPP, ci nu de a crea posibilitatea introducerii denunțătorului ca martor în procesul în care se cercetează infracțiunea corelativă de luare de mită.
Curtea consideră, într-o primă opinie, că mituitorul-denunțător nu poate fi nici subiect activ al infracțiunii de favorizare a făptuitorului, în condițiile în care posibila acțiune/inacțiune de favorizare a persoanei ce a luat mită poate fi, totodată, și o activitate de autoincriminare pentru infracțiunea de dare de mită a cărei făptuitor este.
Curtea, într-o altă opinie, că în situația din dosarul în care s-a dispus sesizarea ÎCCJ, se poate angaja răspunderea penală a inculpatei pentru infracțiunea de favorizare a făptuitorului întrucât și-a modificat declarațiile (implicit și denunțul) cu ocazia audierii în fața instanțe în calitate de martor denunțător, în scopul împiedicării tragerii la răspundere penală a inculpatului- mituitor din cazua în care inculpata a beneficiat de cauza de nepedepsire.
Cuvinte cheie: dezlegare chestiune de drept > favorizarea faptuitorului > martor denuntator > marturie mincinoasa
