Un autoturism poate reprezenta domiciliu în sensul legii penale, arată Comisia de soluționare a contestațiilor – Drept penal care a respins contestațiile formulate la baremul de notare la concursul de admitere la INM din perioada 17 septembrie 2019 – 20 februarie 2020 cu privire la următoarea întrebare:
Infracțiunea de furt calificat:
A) se va reține în sarcina inculpatului care, observând că vecinul său a uitat descuiată maşina în care ştia că acesta dormea de o lună de zile, de când rămăsese fără casă, în urma unui incendiu, a pătruns în interiorul autoturismului, de unde a sustras mai multe bunuri de valoare;
B) se va reține în sarcina inculpatului care, aflându-se în sediul unei bănci la ora prânzului pentru o operaţiune de schimb valutar, profitând de neatenţia unui angajat al băncii, îi sustrage acestuia telefonul mobil aflat pe birou;
C) nu se va reține în sarcina angajatului unui hotel care, într-o după-amiază, primind de la un client cheia mașinii acestuia pentru a o parca, în timp ce conducea spre garaj, a sustras bunuri din respectivul autoturism.
Potrivit baremului de concurs, răspunsurile corecte sunt A și C.
Unii candidați au contestat validitatea răspunsului A, respectiv posibilitatea ca un autoturism să reprezinte domiciliu, locuință, dependiță sau loc împrejmuit, astfel încât să fie incident furtul calificat săvârșit prin violare de domiciliu sau sediu profesional. Cei mai mulți candidați au arătat în mod exclusiv că un autoturism nu poate reprezenta domiciliu, nefăcându-se referire și, bunăoară, la noțiunea de locuință. Or, în literatura de soecialitate s-a arătat că ” domiciliul în sens penal se identifică cu acel spațiu unde subiectul pasiv locuiește, fără să fie necesar ca el să aibă în mod formal (legal) domiciliul în acel loc. Poate fi vorba de un spațiu ocupat temporar, inclusiv o camera la hotel sau cămin. Locuința este acel spațiu în care trăiește o persoană, chiar dacp este vorba de un loc destinat în mod obișnuit altui scop (magazie, grajd). Reprezintă locuință chiar și adăpostul temporar sau mobil ( rulotă, cort, colibă)” (V. Cioclei – Drept penal. Partea specială I). Opiniile exprimate de alți autori sau de jurisprudență sunt concordonate cu cea anterior citată, arată Comisia de soluționare a contestațiilor.
Se poate constata, astfel, generozitatea deosebită a noțiunilor de domiciliu sau locuință în dreptul penal (manifestare a autonomiei conceptuale a acestei ramuri de drept). Or, în ipoteza răspunsului A se reține că subiectul pasiv locuia efectiv în autoturism de o lună de zile, în condițiile în care nu mai avea un alt adăpost, casa dispărând în urma unui incendiu. Faptul că a ales să locuiască într-un mijloc de transport nu poate nega aplicabilitatea dispozițiilor art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. Practic, în ipoteza în care o persoană rămasă fără casă ar avea de optat, pentru un interval viitor de timp, între a locui într-un cort (exemplu explicit menționat de doctrină) și a locui într-un autoturism, s-ar crea o diferență de protecție penală complet aleatorie dacă s-ar exclude (fără nicio justificare concretă) mijloacele de transport, preferându-se numai corturile. Se va reține în situația expusă în răspunsul A incidența furtului calificat.
De asemenea, au fost formulate contestații și cu privire la validatea răspunsului C, arătându-se că în ipoteza expusă ar trebui să se rețină un furt calificat. În raport de situația expusă, nu se poate reține furtul calificat prevăzut la art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen., având în vedere că nu ne aflăm în ipoteza folosirii fără drept a unei chei adevărate. Esențial este a se observa că folosirea cheii de către angajatul hotelului s-a făcut cu drept, cheia fiind înmânată de client tocmai pentru a pătrunde în autoturism și al conduce. În doctrină, utilizându-se și referiri la jurisprudență s-a arătat că ” nu se va reține furt calificat nici în ipoteza în care făptuitorul deținea cheia conform unei însărcinări oarecare și avea permisiunea de a o folosi” ( V. Cioclei – Drept penal. Partea specială I). În fine, referirea la posibilitatea reținerii furtului calificat prevăzut de art. 229 alin. (2) lit. a) C. pen. reprezintă o pură speculație. După un asemenea raționament, niciun răspuns în cazul unei întrebări vizând furtul calificat nu ar putea fi vreodată elaborat fără a se face trimitere sau referire la toate elementele circumstanțiale agravante, mai arată Comisia.
Cuvinte cheie: furt calificat > inviolabilitatea domiciliului > violare de domiciliu
