Primirea la muncă fără încheierea unui contract individual de muncă. Contravenţie vs infracţiune

„Potrivit art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, constituie infracţiunea de evaziune fiscală ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
În speţă, s-a reţinut că inculpata în calitate de asociat şi administrator unic al SC  SRL,  a angajat-o, fără forme legale, pe …  care a lucrat ca muncitor necalificat, desfăşurând activităţi ca bucătar, s-a ocupat de pregătirea produselor tip fast-food, pentru munca prestată primind un salariu net de 600 lei/lună.
Pentru aceste drepturi salariale, inculpata nu a calculat, reţinut şi virat impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă.
Potrivit art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 „constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: …primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin.1, cu amendă de la 10.000 la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată…”.
Prin urmare, fapta săvârşită de inculpată nu constituie infracţiune, ci contravenţia prevăzută de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003.
Sunt nefondate criticile formulate de parchet şi partea civilă, potrivit cărora sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, în condiţiile în care o faptă calificată drept contravenţie nu poate fi în acelaşi timp şi o infracţiune.
Pentru a fi considerată infracţiune, fapta, în privinţa elementelor constitutive, trebuie să difere faţă de fapta calificată de un text de lege ca şi contravenţie.
În acest sens, sunt dispoziţiile art.264 alin.4 din Legea nr.53/2003, potrivit cărora „constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă”.
Se observă că legiuitorul face diferenţă între numărul de persoane primite la muncă fără încheierea unui contract individual de muncă, calificând ca şi infracţiune, primirea la muncă a mai mult de 5 persoane.
Ori, în speţă, inculpata a primit la muncă doar o singură persoană.
În acest context, nu se poate spune că fapta inculpatei de a primi la muncă o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă constituie infracţiunea de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, deoarece dacă legiuitorul ar fi intenţionat să califice această faptă ca şi infracţiune, nu ar fi condiţionat numărul de persoane aflate în situaţia respectivă.
În altă ordine de idei, legiuitorul a avut în vedere gravitatea faptei, urmarea produsă prin încălcarea valorii ocrotite de lege, făcând diferenţa între faptele care constituie contravenţii şi faptele care constituie infracţiuni.
Prin urmare, dacă legiuitorul a considerat că fapta inculpatei de a primi la muncă o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă nu constituie infracţiune potrivit Legii nr.53/2003, nu se poate spune că aceeaşi faptă ar constitui infracţiune, potrivit Legii nr.241/2005, în condiţiile în care şi în cazul contravenţiei prevăzută de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, nu se întocmeşte contract de muncă, nu se calculează, nu se reţin, nu se virează impozite şi contribuţii potrivit salariului primit de persoana care nu are contract de muncă.” (Curtea de Apel Craiova, Decizia penala nr. 709/2014, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > > >