Proba comunicării actelor de procedură

12 august 2016 Drept Civil Jurisprudenta

”Depunerea actului de procedură la cutia poștală a destinatarului reprezintă o modalitate legală de comunicare, prevăzută de art.163 alin.8 rap. la art.163 alin.3 teza I C.pr.civ., în situația în care destinatarul ori celelalte persoane menționate de lege lipsesc/nu sunt găsite la domiciliul persoanei căreia i se face comunicarea. În această situație se încheie de către agent un proces-verbal, reglementat de art.164 C.pr.civ., proces-verbal care, în ceea ce privește mențiunile referitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit, nu pot fi combătute decât prin înscrierea în fals, astfel cum dispune în mod expres art.164 alin.4 C.pr.civ.

De asemenea, tribunalul reține prevederile art.165 pct.1 C.pr.civ., conform cărora procedura se socotește îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art.164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal.

Rezultă din textele legale sus enunțate, în primul rând, că proba îndeplinirii procedurii de comunicare se face, pentru situația dedusă judecății, prin raportare la modalitatea de comunicare, numai prin procesul-verbal de înmânare, nefiind posibilă administrarea altor probe, precum adrese emise de oficiile poștale sau plicul invocat de către apelant. Nu există niciun temei legal pentru a se reține în cauză o altă dată decât cea menționată în cuprinsul procesului-verbal de înmânare ca moment de început al calculului termenului de introducere a contestației la executare, toate susținerile apelantului în sensul de a se avea în vedere data existentă pe plicul depus, fiind lipsite de suport legal. În plus, plicul invocat nu conține nici un element din care să rezulte că acesta a conținut actul destinat apelantului. (…)

Citeste mai mult  Abuz în serviciu. Elemente constitutive

În al doilea rând, tribunalul reține că data înscrisă de agent în cuprinsul procesului-verbal de înmânare reprezintă o mențiune constatată personal de către agentul ce a efectuat comunicarea, făcând deplină dovadă până la înscrierea în fals. Având în vedere prevederea expresă din art.164 alin.4 C.pr.civ. în acest sens, este lipsită de orice relevanță opinia apelantului în sensul că în speță nu se impunea recurgerea la această procedură, deoarece nu a existat o infracțiune de fals. Procedura falsului este pusă la dispoziția părții în scopul de a combate mențiunile efectuate de către agent, astfel că partea care afirmă o altă situație decât cea consemnată în procesul-verbal de înmânare, ce are forța probantă a unui înscris autentic, este obligată să urmeze procedura falsului în vederea susținerii intereselor sale.”(Tribunalul București, Decizia civilă nr. 1892 din 31 mai 2016, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >