Problematica aplicării regimului fiscal special al marjei profitului în cazul tranzacțiilor efectuate de o persoană fizică cu autoturisme second-hand, la ÎCCJ

Curtea de Apel Alba Iulia a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 152 indice 2 alin. (2), (3), (7) din Codul fiscal, regimul fiscal special, reglementat pentru operaţiuni second hand de art. 152 indice 2 alin. (4), nu se aplică persoanelor fizice care nu au îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 6 alin. (1) din OUG 44/2008 şi care au efectuat activitate economică de revânzare autoturisme second hand, atunci când înscrierea ca plătitor de TVA s-a efectuat din oficiu de organul fiscal, urmare a controlului efectuat?

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 152 indice 2 alin. (13) din Codul fiscal şi pct.64 alin. (7) din Normele Metodologice, îndeplinirea obligaţiilor menţionate în textele legale de către persoana fizică care efectuează operaţiuni economice condiţionează aplicarea regimului special prevăzut de art. 152 indice 2 alin. (4) din Codul fiscal de către organul fiscal care a dispus înscrierea din oficiu a persoanei ca plătitoare de TVA?

În cuprinsul sesizării se arată că, problema juridică care necesită lămuriri are ca premisă ipoteza în care o persoană fizică achiziționează autoturisme din spațiul comunitar de la alte persoane fizice sau juridice, în baza unor contracte de vânzare cumpărare, autoturisme pe care ulterior le revinde, de cele mai multe ori la un preț mai mare decât cel de achiziție, obținând profit în această limită. Persoana fizică nu declară veniturile și nici nu se înregistrează ca persoană impozabilă. Urmare a controlului fiscal se dispune înregistrarea din oficiu a persoanei ca plătitoare de TVA, retroactiv.

În acest cadru, în opinia instanței, este esențial a se lămuri:

-dacă organul fiscal este obligat să verifice îndeplinirea condițiilor de fond pentru alocarea regimului special având în vedere prevederile exprese ale art. 152 indice 2 alin. 2, 3, 7 din Codul fiscal, menționate mai sus, care susțin aplicarea prioritară a acestui regim cu implicații asupra masei de impozitare, sau dacă organul fiscal nu este obligat să facă nici o verificare a îndeplinirii condițiilor de fond, pe motiv că persoana verificată nu și-a înregistrat activitatea conform dispozițiilor legale și nu a devenit astfel persoană impozabilă, în sensul legii, ci poate aplica prevederile de drept comun pentru stabilirea TVA.

Citeste mai mult  Actele ce pot fi contestate pe calea contenciosului administrativ

-dacă condițiile prevăzute de art. 152 alin. 13 Cod procedură fiscală, care au, fără îndoială, caracter obligatoriu, pot fi apreciate, în ipoteza înscrierii din oficiu, retroactiv, a unei persoane ca plătitor de TVA, ca fiind condiții de formă, pe care contribuabilul și organul fiscal ar putea să le înlocuiască cu alte probe aduse de persoana verificată, dacă sunt îndeplinite condițiile de fond prevăzute de art. 152 indice 2 alin. 2, 6, 11 din Codul fiscal, condiții pe care organul fiscal are obligația a le evalua în baza documentației puse la dispoziție de persoana verificată și a informațiilor din sisteme de verificare la care are acces în calitate de autoritate fiscală.

În ceea ce privește aplicabilitatea regimului special pentru livrările de bunuri second-hand, reglementat prin dispozițiile art. 152 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv TVA la marja profitului, instanța apreciază că aplicarea acestui regim special este condiționată pe fond de dovada că vânzătorii autovehiculelor achiziționate din interiorul Comunității sunt fie persoane neimpozabile, fie persoane impozabile, dar care au efectuat o livrare scutită de taxă, o întreprindere mică, în măsura în care achiziția respectivă se referă la bunuri de capital, o persoană impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei în regim special.

Citeste mai mult  ANAF actualizează formularele 100 si 710

Conform mențiunilor art. 152 indice 2 alin. (11) regimul special nu se aplică pentru:

  • livrările efectuate de o persoană impozabilă revânzătoare pentru bunurile achiziționate în interiorul Comunității de la persoane care au beneficiat de scutire de taxă, conform art. 142 alin. (1) lit. a) și e)-g) și art. 143 alin. (1) lit. h)-m), la cumpărare, la achiziția intracomunitară sau la importul de astfel de bunuri ori care au beneficiat de rambursarea taxei;
  • livrarea intracomunitară de către o persoană impozabilă revânzătoare de mijloace de transport noi scutite de taxă, conform art. 143 alin. (2) lit. b).

Curtea apreciază că obligațiile prevăzute de art. 152 alin. 13 Cod procedură fiscală, și anume: „În condițiile stabilite prin norme, persoana impozabilă revânzătoare care aplică regimul special trebuie să îndeplinească următoarele obligații: a) să stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru fiecare perioadă fiscală în care trebuie să depună decontul de taxă, conform art. 156^1 și art. 156^2; b) să țină evidența operațiunilor pentru care se aplică regimul special”, reprezintă condiții de formă, condiții care pot fi substituite, în ipoteza înregistrării retroactive a unei persoane ca plătitor de TVA, prima administrarea altor probe care să demonstreze situația fiscală a contribuabilului.

În opinia instanței interpretarea contrară ar lipsi de conținut caracterul prioritar al aplicării regimului special în ipoteza persoanei pentru care s-a dispus înregistrarea retroactivă, din oficiu, ca plătitor de TVA, în urma analizării activității desfășurate, situație pe care legiuitorul nu a reglementat-o expres.

Din analiza coroborată a prevederilor alin. (2), alin. (3) și alin (7), mai sus menționate, rezultă că în materia bunurilor second hand are prioritate regimul special de taxare, în condițiile în care alin. (7) prevede expres că persoana impozabilă revânzătoare poate aplica regimul normale de taxare.

Citeste mai mult  CAB. Hotărârea CCR privind regulile de redactare a opiniei separate, nelegală

Se observă că legiuitorul a făcut distincție în privința regimului aplicabil între bunurile second hand, pe de o parte, și operele de artă, obiecte de colecție sau antichități, pe de altă parte, deoarece se prevede expres că persoana impozabilă revânzătoare poate opta pentru aplicarea regimului special doar pentru livrarea de opere de artă, obiecte de colecție sau antichități pe care le-a importat; opere de artă achiziționate de persoana impozabilă revânzătoare de la autorii acestora sau de la succesorii în drept ai acestora, pentru care există obligația colectării taxei. În plus, legiuitorul nu a condiționat aplicarea regimului special în discuție de efectuarea de către persoana impozabilă a vreunei notificări prealabile adresate autorității fiscale, se mai arată în sesizare. Cum dispoziția legală nu prevede expres interdicția de a aplica regimul special prevăzut de art. 152 indice 2 Cod fiscal în ipoteza înregistrării din oficiu a persoanei verificate ca plătitoare de TVA, nu există nici un argument juridic care să justifice aprecierea acestui regim ca fiind opțional, condiționat de înregistrarea ca persoană impozabilă.

În acest context, refuzul autorității fiscale de a verifica îndeplinirea condițiilor de fond pentru aplicarea regimului special pe motiv că persoana fizică nu au îndeplinit obligația prevăzută de art. 6 alin. 1 din OUG 44/2008 sau că nu a îndeplinit obligațiile menționate în textele legale art. 152 indice 2 alin. 13 din Codul fiscal și pct. 64 alin. 7 din Normele metodologice, nu are fundament juridic în condițiile în care are prioritate aplicarea regimului special, conform celor mai sus menționate.

Termenul de soluționare a sesizării este 13.12.2021.

Cuvinte cheie: > > >