Problematica efectului suspensiv al notificării de dare în plată, la ÎCCJ

28 aprilie 2021 Drept Civil

Tribunalul București a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: în sensul art. 5 alin. 3 coroborate cu dispoziţiile art. 6 alin. 1, art. 7 alin. 4 şi art. 6 alin. 2 din Legea 77/2016 notificările formulate de către debitori, ulterior admiterii definitive a contestaţiei formulate de către creditor împotriva primei notificări de dare în plată, mai produc sau nu efectul suspendării de drept prevăzut de Legea 77/2016?

În cuprinsul sesizării, se arată că potrivit art. 7 alin. 4 din Legea 77/2016 «până la soluționarea definitivă a contestației formulate de creditor se menține suspendarea oricărei plăți către acesta, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. De la data comunicării notificării de dare în plată, executările silite aflate in derulare, inclusiv popririle se suspendă automat».

Pornind de la examinarea acestor dispoziții legale, Tribunalul constată că legea nu face nici o distincție în privința numårului de notificări de dare în plată ce pot fi formulate de către debitori pe parcursul derularii unui credit, pentru ipoteza în care o primă procedură de dare în plată a imobilului nu s-a finalizat prin stingerea debitului, astfel că, dată fiind această situație, este posibil så fie formulate mai multe notificări de dare în plată in care să se invoce de către debitori impreviziunea, situație în care se pune problema dacă toate acestea vor avea efect suspensiv al procedurii de executare. Tribunalul consideră, cả in lipsa unei distincții făcute în lege. dispozițiile Legii 77/2016 nu pot fi interpretate in sens restrictiv. în sensul că doar prima notificare ar avea caracter suspensiv. find posibil ca pe parcursul derulārii raporturilor contractuale så apară situații in care debitori så indeplinească in mod cumulativ condițiile la care face referire dispozițile art. 4 din lege. faptul respingerii unei contestații a creditorului întemeiată pe dispozițiile art. 7 din acelaşi act normativ nedând naştere în mod automat unei prezumții a exercitării abuzive a drepturilor recunoscute in favoarea debitorilor.

Citeste mai mult  Principalele schimbări pe care le aduce pe piața muncii Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată

In sprijinul acestei opinii. Tribunalul consideră că sunt și dispozițle art. 7 alin. 5 din Legea 77/2016 potrivit cărora « în cazul admiterii contestației creditorului prin hotărâre definitivă, penalitățile și orice daune-interese care ar rezulta din parcurgerea procedurii notificării prevăzute la art. 5 şi 6 vor putea fi pretinse doar dacả creditorul contestator probeazăả cã debitorul a fost de rea-credință la depunerea notificării ».

Astfel, legea conferă debitorilor posibilitatea de a se libera de o obligație de plată ce a devenit pc parcursul derulärii contractului prea oneroasă, ca o måsură de protecție în favoarea consumatorilor, însă a prevăzut şi garanții pentru ipoteza în care exercitarea acestui drept ar urma să se facă in mod abuziv, stabilind dreptul creditorului la penalități sau daune interese, insă numai pentru situația in care s-ar face dovada de căre acesta a formulärii cu rea credință a notificării de dare in plată.

Cuvinte cheie: >