Curtea de Apel Ploiești a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Veniturile la fondul de mediu constând în contribuţia de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase, obţinute de către generatorul deşeurilor, persoană fizică sau juridică, regliementată de art.9 alin.1 lit.a din O.U.G. nr.196/2005, constituie obligaţie fiscală în sensul art.2 alin.1 lit.e din Legea nr.241/2005, şi, pe cale de consecinţă, poate face obiectul infracţiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art.9 din Legea nr.241/2005?
Curtea de Apel arată următoarele: chestiunea pusă în discuție este, în fond, dacă acțiuni sau inacțiuni dintre cele reglementate de art. 9 alin. 1) din Legea 241/2005, prin care se urmărește sustragerea de la obligația de plată a contribuției de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase, reglementată de art. 9 alin. 1) lit. a) din O.U.G. 196/2005, se poate aprecia că întrunesc elementele contitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea 241/2005, în condițiile în care această din urmă infracțiune implică existența scopului sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, iar obligațiile fiscale sunt definite de art. 2 lit. e) din Legea 241/2005 ca fiind ” obligațiile prevăzute de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală”, ceea ce nu este cazul contribuției de 3% sus-menționate. Curtea constată că, într-adevăr, obligația de plată către Fondul pentru mediu a contribuției egale cu 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase, nu este prevăzută de Codul fiscal sau de către Codul de procedură fiscală, așa cum prevede art. 2 lit. e) din Legea 241/2005.
Pe de altă parte, articolul 12 alin. 1) din O.U.G. 196/2005 stipulează următoarele: ”Contribuțiile, taxele, penalitățile și alte sume ce constituie venit de la bugetul Fondului pentru mediu se gestionează de Administrația Fondului și urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Legea nr. 204/2015, cu modificările și completările ulterioare” (la data la care se reține că s-ar fi săvârșit activitatea infracțională, trimiterea se făcea la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare).
În pofida dispoziției de trimitere la regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat reglementate de Codul de procedură fiscală, obligația prevăzută de art. 9 lit. A din O.U.G. 196/2005, nu devine o obligație fiscală în sensul Legii nr. 241/2005, neputându-se angaja răspunderea penală sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală.
Curtea constată că la articolul 3 alin. 3) lit. m) din O.U.G. 196/2005, se menționează că una dintre principalele atribuții ale AFM, entitatea care răspunde de gestionarea Fondului, este aceea de previne evaziunea fiscală în ceea ce privește taxele și contribuțiile la Fondul pentru mediu. Prin urmare, se vorbește despre posibilitatea comiterii infracțiunii de evaziune fiscală în materia taxelor și contribuțiilor la Fondul pentru mediu. Pe de altă parte, se observă că litera m) a alineatului 3) al articolului 3) din O.U.G. 196/2005 a fost introdusă în cursul anului 2016, prin O.U.G. 39/28.06.2016, ulterior epuizării pretinsei activități infracționale a inculpaților din cauză în care s-a dispus sesizarea ÎCCJ.
Cuvinte cheie: dezlegare chestiune de drept > evaziune fiscala > Fondul pentru Mediu