Proces-verbal de contravenție anulat. Lipsa unei semnalizări corespunzătoare a drumului privind limita de viteză

”Obiectul cauzei îl reprezintă plângerea formulată de petentul NGA, în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal  nr. x, încheiat la data de 26.06.2015, pentru nelegalitate și netemeinicie și pe cale de consecință, să se dispună desființarea sancțiunilor dispuse prin acesta, iar în subsidiar să se dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale constând în amendă în sumă de 877,5 lei cu sancțiunea avertisment și anularea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.

Din materialul probator administrat în cauză, cu privire la situația de fapt, în mod corect s-a reținut că petentul a condus un autoturism având o viteză de 110 km/h în localitate, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă de lege era la data constatării, de 50 km/h.

Cu toate acestea, fapta reținută în sarcina petentului NG-A, nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin H.G. nr. 1391/2006.

Citeste mai mult  Calificarea juridică a unei înscris ca fiind testament olograf

Astfel, așa cum corect susține apelantul, pe sectorul de drum respectiv – DN 73, pe raza localității Mihăiești, în direcția de mers Pitești Câmpulung – se remarcă lipsa unei semnalizări rutiere corespunzătoare, așa încât este greu de apreciat pentru conducătorul auto , care este viteza legală maximă admisă, atâta timp cât se află pe un tronson de drum cu două benzi pe sens.

De observat că, la nivel național, acolo unde se întâlnesc tronsoane de drum cu două benzi pe sens, limita maximă a vitezei legale admise pentru autoturisme este de 70 km/h, ceea ce poate crea prezumția că și pe sectorul de drum pe care circula petentul, viteza maximă legală este de 70 km.

Cu alte cuvinte, în lipsa unei semnalizări corespunzătoare a drumului pentru limita de viteză, care să nu creeze confuzie și dubiu în privința vitezei legale admise pe sectorul de drum respectiv, nu se poate susține că petentul, în calitate de conducător auto, a avut o conduită neconformă cu legea, fiind astfel sancționat în mod abuziv. Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât, apelantul petent nu a mai fost sancționat pentru încălcarea legislației rutiere.

Citeste mai mult  Efectele necomunicării actului administrativ fiscal

Reținând astfel incidența prevederilor art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, rectificată prin Legea nr.30/1994, care statuează că, orice persoană acuzată de infracțiune (contravenție) este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită, precum și faptul că, în cazul în care există o urmă de îndoială cu privire la săvârșirea faptei, principiul „in dubio pro reo” este aplicabil, tribunalul va admite apelul formulat de către petentul NG-A, împotriva sentinței civile nr. 8367/16.11.2015 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul X, va schimba sentința în sensul că va admite plângerea și va anula procesul verbal de contravenție atacat. Se va dispune exonerarea petentului de plata amenzii aplicate, precum și ridicarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.” (Tribunalul Argeș, Decizia civilă nr. 2229/2016, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >