Promisiune de vânzare-cumpărare. Înstrăinarea bunului către altă persoană. Analiza bunei-credințe a cumpărătorului

8 ianuarie 2015 Drept Civil Jurisprudenta

In cazul in care promitentul-vanzator dintr-un antecontract de vanzare-cumparare incheie contractul de vanzare-cumparare cu o alta persoana decat promitentul-cumparator, iar acesta din urma formuleaza actiune in constatarea nulitatii absolute a contractului astfel incheiat prin care invoca frauda la lege, prezumtia de buna-credinta a cumparatorului trebuie sa fie analizata prin raportarea acesteia la dreptul dobandit de promitentul-cumparator prin actul incheiat, respectiv un drept de creanta, iar nu un drept asupra imobilului ce urma a fi vandut. In atare situatie, inserarea unei clauze in contractul de vanzare-cumparare incheiat de parti, prin care parata-vanzatoare se obliga sa rezolutioneze antecontractul de vanzare-cumparare incheiat anterior, nu are relevanta in aprecierea bunei sau relei-credinte a paratilor-cumparatori, in sensul dovedirii complicitatii la frauda a acestora, in conditiile in care natura juridica a actelor incheiate de partile implicate in proces – respectiv, antecontractul de vanzare-cumparare si contractul de vanzare-cumparare – este diferita, cele doua categorii de acte producand efecte juridice distincte. Sub acest aspect, Inalta Curte a retinut ca, spre deosebire de contractul de vanzare-cumparare care transfera cumparatorului dreptul de proprietate asupra bunului vandut, antecontractul de vanzare-cumparare ii confera promitentului-vanzator, in caz de nerespectare a obligatiei asumate de promitentul-vanzator, un drept de creanta constand in plata de despagubiri, nefiind translativ de proprietate. (ICCJ, Sectia a II-a civila, Decizia nr. 2668 din 24 septembrie 2014, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: > > > >