Group 1

Răspunderea avocatului pentru neexercitarea căii de atac în termenul legal

12 decembrie 2016 Drept Civil Jurisprudenta

În privința nedeclarării apelului în termenul legal instanța constată că acest aspect ar putea fi teoretic imputabil avocatului, însă pentru a se reține culpa acestuia trebuia dovedit faptul că partea a înmânat avocatului în termen util hotărârea pe care dorea să o atace.

Reclamantul nu a precizat nici în acțiune, nici în răspunsul la întâmpinare și nici verbal în fața instanței data exactă la care a înmânat avocatului hotărârea împotriva căreia dorea a se promova apel.

Pe de altă parte pârâtul a indicat faptul că a declarat apelul în aceeași zi în care reclamantul i-a înmânat hotărârea judecătorească.

În răspunsul la întâmpinare reclamantul nu a negat aspectul indicat de pârât, apărându-se doar că avocatul era obligat să verifice dacă era în termen și în caz contrar trebuia să îl sfătuiască să nu mai promoveze apelul tardiv.

Ambele părți au partea lor de dreptate, însă în acest caz practic ambele părți sunt în culpă: reclamantul că nu a înmânat în timp util avocatului hotărârea și avocatul pentru că nu a verificat dacă termenul de apel a expirat și nu a sfătuit în consecință partea să nu mai promoveze calea de atac.

Citeste mai mult  Camera preliminară. Încălcarea dreptului la apărare al inculpatului în cursul urmăririi penale

Având în vedere că în dosarul nr. X reclamantul nu și-a ales locul de comunicare a actelor de procedură la sediul avocatului instanța apreciază că primul care trebuia să-și îndeplinească obligația este reclamantul.

Astfel, pentru a acuza avocatul că nu a verificat data de comunicare a hotărârii (dată care în principiu trebuia cunoscută de parte și nu de avocat) mai ales în condițiile în care nu s-a făcut nici dovada că reclamantul a înmânat avocatului hotărârea în timp util (eventual imediat ce a primit-o, găsit-o) instanța apreciază că cea mai mare culpă o are reclamantul.

Despre culpa avocatului nu se poate discuta decât din momentul în care reclamantul ar fi îndeplinit obligația de înmânare a hotărârii în timp util redactării și depunerii cererii de apel.

Or, cum reclamantul nu a făcut dovada că a luat legătura cu avocatul în timp util pentru exercitarea căii de atac instanța apreciază că nu poate fi pusă întreaga responsabilitate în sarcina avocatului.

Din punct de vedere probatoriu instanța mai observă că în ipoteza de față sarcina probei revine reclamantului, acesta fiind ținut să dovedească primul că și-a îndeplinit ireproșabil obligațiile față de avocat.

Citeste mai mult  Contestație la executare. Reducerea onorariului de avocat

Pârâtul ar fi pus în ipostaza de a dovedi un fapt negativ (că nu i-a fost înmânată hotărârea în timp util de către reclamant), iar potrivit dreptului românesc faptul negativ nu poate fi dovedit decât prin faptul pozitiv contrar, ce cade iar în sarcina reclamantului.

De asemenea, având în vedere că reclamantul nu a contestat afirmația pârâtului conform căreia apelul a fost declarat în aceeași zi cu înmânarea hotărârii din partea reclamantului către avocat, instanța va ține seama de afirmația pârâtului.

În condițiile în care avocatul a redactat și depus apelul în aceeași zi cu înmânarea hotărârii de către reclamant este improbabil să nu fi avut acordul reclamantului pentru redactarea și depunerea apelului, întrucât dacă reclamantul nu ar fi intenționat să atace hotărârea nici nu ar mai fi luat legătura cu avocatul pentru a-i înmâna hotărârea.

Or, având deja acordul reclamantului pentru promovarea apelului ar apărea de un formalism excesiv atitudinea avocatului de a mai amâna o zi sau chiar mai mult depunerea apelului deja potențial tardiv pentru a verifica dosarul in arhivă, contacta partea pentru a-i aduce la cunoștință că termenul a expirat, pentru a o informa despre consecințele declarării unui apel tardiv și pentru a aștepta o nouă manifestare de voință din partea părții.

Citeste mai mult  CCR: Limitarea mijloacelor de probă în procedura de cameră preliminară, neconstituțională

În contextul de fapt reținut mai sus instanța constată că modul de a acționa al pârâtului nu constituie o gravă și imputabilă încălcare a îndatoririlor sale, acesta doar acționând cum a considerat mai potrivit în împrejurările respective.” (Tribunalul Iași, Decizia civilă nr. 1572/2014, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > >