Profilul personal pe Facebook este un spațiu public astfel încât informațiile postate/primite/transmise în această modalitate de comunicare, pe de o parte intră în sfera de protecție a dreptului la exprimare, dar pe de altă parte, în funcție de particularitățile cauzei, aceste acțiuni pot avea consecințe pentru autor.
A da ”SHARE” unei informații, nu este o acțiune neutră, care exclude orice formă de răspundere a persoanei care o săvârșește. Dat fiind specificul rețelelor de socializare, prin esența lor, asemenea acțiuni presupun diseminarea informațiilor astfel încât trebuie să acceptăm o răspundere a persoanelor implicate în acest proces, evident prin raportare în concret la conținutul acestora dar și la scopul transmiterii informațiilor.
”La data de 22.12.2014, Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, a dispus începerea acțiunii disciplinare față de executorul judecătoresc A F-S, pentru încălcarea dispozițiilor art. 47 litera c din legea 188/2000.
La data de 14.11.2014 s-a emis Hotărârea 63 prin care s-a dispus sesizarea Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș , în vederea aplicării sancțiunii prevăzute de art. 49 alin. 1 litera c din Legea 188/2000, respectiv amenda în cuantum de 3000 lei.
La data de 30.01.2015, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a admis acțiunea disciplinară și a aplicat reclamantului amenda în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea de fapte care aduc atingere onoarei profesiei de executor judecătoresc.
Contestația reclamantului împotriva hotărârii indicate anterior a fost respinsă prin Hotărârea nr. 16/18.09.2015 a Comisiei Superioare de Disciplină, hotărâre motivată în fapt și în drept contrar susținerilor reclamantului. (…)
În ceea ce privește acțiunea îndreptată împotriva Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, a Comisiei Superioare de Disciplină și a Colegului Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, instanța apreciază că este nefondată pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil trebuie subliniat faptul că reclamantul îndeplinește o funcție de autoritate publică, fiind un reprezentant al statului în lumina dispozițiilor art. 626 Cod procedură civilă, conform cărora ”statul este obligat să asigure, prin agenții săi, executarea în mod prompt și efectiv a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii”. Din acest punct de vedere sunt relevante dispozițiile art. 2 din Legea 188/2000 conform cărora ”executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public.”
În acest context specific au a fi analizate acțiunile reclamantului pentru a stabili în ce măsură prin opțiunea de a da ”SHARE” unei informații precise a săvârșit abaterea prevăzută de art. 47 litera c din Legea 188/2000 respectiv ” săvârșirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori bunelor moravuri”.
Reclamantul nu contestă acțiunea de diseminare a informației, formulând apărări în sensul că nu a făcut nici o afirmație personală, iar contul personal dintr-o rețea de socializare nu este factor de opinie și nu poate influența pe cineva.
Contrar acestor susțineri, instanța reține că, astfel cum s-a statuat deja jurisprudențial, profilul personal pe Facebook este un spațiu public astfel încât informațiile postate/primite /transmise în această modalitate de comunicare, pe de o parte intră în sfera de protecție a dreptului la exprimare, dar pe de altă parte, în funcție de particularitățile cauzei, aceste acțiuni pot avea consecințe pentru autor.
În acest sens, trebuie subliniat faptul că, informația transmisă terților de către reclamant nu este una neutră și nici nu poate fi considerată ca subiect de dezbatere publică. În fapt, documentul transmis conține date precise, cu caracter personal al persoanelor care au formulat plângerea împotriva reclamantului, respectiv nume, prenume, domiciliu, loc de muncă, număr de înmatriculare al vehiculului, date la care s-a atașat o fotografie dar și un comentariu jignitor (părinții sunt declarați iresponsabili iar persoana vizată este declarată ”pericol social” ). În mod evident toate aceste date având caracter personal intră sub incidența legii 677/2001 care exclude, în art. 2 alineat 6 doar prelucrările de date cu caracter personal, efectuate de persoane fizice exclusiv pentru uzul lor personal, dacă datele în cauză nu sunt destinate a fi dezvăluite. Or, în cazul de față reclamantul a transmis în spațiul public aceste informații, nefiind în situația de excepție anterior redată. Mai mult, același act normativ definește prelucrarea datelor cu caracter personal ca fiind orice operațiune sau set de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terți prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea.
Din această perspectivă, sunt irelevante apărările reclamantului în sensul că nu este autorul mesajului, în condițiile în care a transmis către terți informații defăimătoare cu privire la persoane precis identificate. Deși nu a fost sancționat în temeiul Legii 677/2001, nu mai puțin, în condițiile în care prin însăși natura funcției reclamantul este prezumat a înțelege valoarea juridică a unor asemenea informații, acțiunea sa de a le dezvălui unor terți este în contradicție cu statul profesional.
Contrar aprecierilor reclamantului, a da ”SHARE” unei informații, inclusiv din perspectiva textelor legale anterior indicate, nu este o acțiune neutră, care exclude orice formă de răspundere a persoanei care o săvârșește. Dat fiind specificul rețelelor de socializare, prin esența lor, asemenea acțiuni presupun diseminarea informațiilor astfel încât trebuie să acceptăm o răspundere a persoanelor implicate în acest proces, evident prin raportare în concret la conținutul acestora dar și la scopul transmiterii informațiilor.
În cazul dedus judecății, informațiile transmise de reclamant au caracter denigrator, de natură a determina reacții negative față de persoane precis determinate. Elementele care particularizează prezenta cauză țin de statutul reclamantului, de natura informațiilor comunicate dar și de persoanele vizate de aceste informații respectiv scopul diseminării acestora.
Astfel cum s-a arătat anterior, dat fiind statutul reclamantului – calitate în care de altfel i-a fost aplicată sancțiunea, este inerentă o limitare a dreptului acestuia la liberă exprimare, acest aspect subsumându-se obligației de rezervă ce revine persoanelor care exercită o funcție de autoritate publică.
De asemenea, s-a reținut că informațiile transmise, prin conținut, au evident caracter denigrator și mai mult, încalcă dreptul persoanelor vizate cu privire la protecția datelor cu caracter personal. În condițiile în care persoanele vizate nu sunt persoane publice în mod evident nu se poate aprecia că reclamantul a supus dezbaterii chestiuni de interes general, public, pentru a discuta despre dreptul terților de a fi informați pe acest subiect. În fapt, astfel cum însuși reclamantul arată, datorită unor circumstanțe esențialmente personale, acesta se află în conflict cu persoanele vizate de informația transmisă, existând inclusiv plângeri penale reciproce. În acest context, diseminarea unor afirmații cu caracter denigrator nu are nici justificare obiectivă, fiind în fapt o reacție la determinată de relațiile personale, conflictuale.
***Daune morale pentru hărțuirea cibernetică a unei persoane***
Raportat la considerentele anterioare, instanța reține că reclamantul nu a oferit nici o justificare rezonabilă pentru acțiunea care i-a fost imputată, limitându-se la a formula apărări ce țin de faptul că nu are calitatea de autor al afirmațiilor, aspecte care nu prezintă relevanță în prezenta cauză, în condițiile în care fapta imputată constă în popularizarea de informații denigratoare. În aceste condiții, instanța reține că în fapt prin acțiunea concret imputată reclamantului acesta a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 47 litera c din Legea 188/2000 astfel încât va fi respinsă ca neîntemeiată acțiunea dedusă judecății.” (Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Sentința nr. 18 din 18 februarie 2016, www.rolii.ro)
Update: Prin decizia nr. 3156/5 octombrie 2018, ÎCCJ a respins recursul declarat de reclamant.
Cuvinte cheie: executor judecatoresc > facebook > raspundere disciplinara
