Fapta procurorului care, în motivarea actelor judiciare prin care a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, a realizat o interpretare eronată şi subiectivă a probelor, contrară raţionamentului logic, distorsionând starea de fapt prin aceea că, pe baza unor simple presupuneri şi aprecieri pur personale şi lipsite de veridicitate, a reţinut fapte şi împrejurări care nu îşi găseau corespondent în realitate, întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit.s) din Legea nr.303/2004.
Extras din considerentele deciziei nr. 83/2018 a ÎCCJ:
”În cauză, în sarcina pârâtei a fost reţinută abaterea disciplinară prevăzută de art.99 lit.s) din Legea nr.303/2004, constând în „motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat”.
Aşa cum a reţinut şi instanţa disciplinară, raţionamentul juridic reprezintă un silogism în care este necesar a fi validă concluzia la care magistratul ajunge pe baza celor două premise principale, respectiv situaţia de fapt analizată şi dispoziţiile legale aplicabile, iar motivarea actului este necesar să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea magistratului pe baza probelor administrate.
Realizând propria evaluare a probatoriului administrat, Înalta Curte constată că, în motivarea actelor judiciare prin care a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, pârâta a realizat o interpretare eronată şi subiectivă a probelor, contrară raţionamentului logic, distorsionând starea de fapt prin faptul că, pe baza unor simple presupuneri şi aprecieri pur personale şi lipsite de veridicitate, a reţinut fapte şi împrejurări care nu îşi găseau corespondent în realitate. (…)
Spre exemplu, sunt edificatoare în acest sens, următoarele aspecte reţinute de instanţa disciplinară: (i) deşi pârâta procuror reţine că, în cadrul unei convorbiri telefonice, suspectul nu neagă faptul că ar fi remis sume de bani cu titlu de mită, în realitate, în cadrul convorbirii respective, suspectul neagă constant şi fără echivoc o asemenea ipoteză în ciuda insistenţelor denunţătorului; (ii) sub un alt aspect, pârâta procuror a reţinut remiterea, cu titlu de mită, a sumei de 200 lei, deşi suma respectivă nu este evidenţiată în niciunul dintre mijloacele de probă analizate; (iii) în dosarul nr. x1/P/2015, între conţinutul şi semnificaţia reală a probelor şi informaţiilor invocate de pârâtă şi argumentele pe care îşi fundamentează actele şi măsurile dispuse faţă de numitul C. nu există nicio legătură logică, iar acuzaţiile aduse persoanei respective se bazează doar pe presupuneri, aprecieri personale, pe fapte şi împrejurări imaginare, lipsite de suport probator, interpretarea probelor făcându-se distorsionat, tendenţios şi contrar raţionamentului logico-juridic.
Sub aspectul laturii subiective, pârâta procuror a acţionat cu intenţie, întrucât a avut reprezentarea modului în care a înţeles să argumenteze în fapt şi în drept acte judiciare emise, ce formează obiectul analizei. Dovadă în acest sens sunt inclusiv susţinerile din recurs, prin care recurenta tinde să argumenteze faptul că modul în care a motivat actele analizate se circumscrie atribuţiilor specifice funcţiei şi este plasat sub protecţia principiului independenţei procurorului.
În ceea ce priveşte urmarea vătămătoare produsă prin fapta imputată pârâtei procuror, se reţine, dincolo de orice dubiu, faptul că actul de justiţie şi funcţia de magistrat sunt esenţialmente caracterizate printr-un raţionament juridic corect în acord cu starea de fapt şi dispoziţiile legale incidente. În aceste condiţii, este evident faptul că motivarea contrară raţionamentului juridic a unor acte judiciare care vizează finalmente drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, cu deosebire sub aspectul angajării răspunderii penale, are drept consecinţă atingerea adusă prestigiului justiţiei şi demnităţii funcţiei de magistrat.
Pentru toate considerentele arătate, se reţine că instanţa disciplinară, realizând o corectă apreciere a probatoriului administrat, a reţinut că sunt îndeplinite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit.s) din Legea nr.303/2004 în forma referitoare la „motivarea [actelor judiciare ale procurorului] în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat”. (ÎCCJ, Completul de 5 judecători, decizia civilă nr.83 din 23 aprilie 2018, www.scj.ro)
Cuvinte cheie: abatere disciplinara > Legea nr. 303/2004 > procuror > rationament juridic
