Răspunderea pentru ruperea logodnei. Infidelitatea unuia dintre logodnici

26 ianuarie 2016 Drept Civil Jurisprudenta

”Noul Cod Civil introduce instituția logodnei, recunoscând-o ca pe o realitate ce produce efecte juridice. Această nouă instituție juridică este reglementată în art. 266 – 270 N.C.Civ., reprezentând promisiunea reciprocă a două persoane de a se căsători. Condițiile pentru încheierea logodnei sunt în principiu similare celor cerute pentru încheierea căsătoriei, exceptând avizul medical și autorizarea dată de organul administrativ. Logodna poate fi încheiată doar între un bărbat și o femeie și doar prin consimțământul personal și liber al acestora. Încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalități și poate fi dovedită prin orice mijloc de probă. Logodna nu reprezintă o etapă prealabilă obligatorie de parcurs în vederea încheierii căsătoriei și nici nu este o condiționare sau o certitudine privind o viitoare căsătorie între cei doi. Ea poate fi ruptă oricând, chiar și unilateral, de oricare dintre logodnici, fără consimțământul celuilalt. Totuși, ruperea logodnei poate produce unele efecte juridice în anumite situații.

Un prim efect al ruperii logodnei prevăzut de art. 268 N.C.Civ. se referă la obligația de restituire a darurilor de logodnă. Astfel, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepția darurilor obișnuite. Această obligație nu se naște dacă logodna este urmată de căsătorie sau a luat sfârșit prin decesul unui logodnic, având o cauză străină de această promisiune de căsătorie.

Citeste mai mult  Dreptul proprietarului construcţiei cumpărate în baza Legii 112/1995 de a dobândi proprietatea şi asupra terenului

Cel de al doilea efect are în vedere situația în care ruperea logodnei este abuzivă sau culpabilă, atrăgând obligația desdăunării în sarcina logodnicului ,,vinovat’’ atât pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, a celebrării acesteia, a pregătirii locuinței conjugale, cât și pentru orice alte prejudicii materiale sau morale cauzate.

Totodată, partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri în condițiile menționate mai sus.

Așa cum s-a menționat mai sus, logodna nu este condiționată de nicio formă specială și, ca atare, poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, deci inclusiv înscrisuri sub semnătură privată sau în formă autentică. Eventualul caracter scriptic al actului de logodnă reiese din interpretarea art. 267 alin. 2 C.civ., care menționează faptul că orice clauză penală stipulată pentru ruperea logodnei va fi considerată nescrisă.

Pentru a nu se înfrânge caracterul liber al consimțământului referitor la încheierea căsătoriei, logodnicii au oricând posibilitatea de a rupe logodna de comun acord, urmând principiul mutuum consensus, mutuum dissensus. În același timp, această posibilitate trebuie să-i fie recunoscută unui logodnic chiar dacă nu are acordul celuilalt, dar manifestă bună-credință în ruperea logodnei.

În lumina acestor considerații, caracterul abuziv trebuie să fie o înfrângere totală a bunei-credințe privind ruperea logodnei, fiind în sarcina persoanei interesate să răstoarne această prezumție. În aprecierea caracterului abuziv, alături de elementul intențional, trebuie avut în vedere atât elementul temporal (respectiv durata logodnei), cât și elementul material (respectiv motivele concrete).

Culpabilă este și infidelitatea unui logodnic ce poate determina ruperea logodnei de către logodnicul vătămat, acesta din urmă având dreptul de a solicita repararea prejudiciului. Totuși, este de apreciat că infidelitatea unui logodnic urmată de ruperea logodnei din propria sa inițiativă nu poate constitui un abuz în sensul dat de art. 269, întrucât între logodnici nu se instituie obligația de fidelitate. Dimpotrivă, o atare ipoteză poate fi interpretată în sensul „bunei-credințe” pe care logodnicul infidel o dovedește față de cealaltă parte, bună-credință privită ca sinceritate în relația dintre cei doi logodnici, cu condiția ca infidelitatea să fi intervenit ulterior încheierii logodnei. Dacă însă infidelitatea logodnicului este anterioară încheierii logodnei și a continuat pe parcursul acesteia sau logodnicul infidel rupe logodna fie la un interval deosebit de scurt după încheiere, fie cu puțin timp înainte de căsătorie, caracterul abuziv poate fi reținut. (Judecătoria Botoșani, Sentinţa civilă nr. 16494/17.12.2014, www.rolii.ro)

A se vedea și Aspecte juridice privind logodna

Cuvinte cheie: >