Raspunderea statului pentru fapta proprie

23 iunie 2014 Drept Civil Jurisprudenta

Pentru angajarea raspunderii, victima prejudiciului va trebui sa faca proba elementelor raspunderii: prejudiciu, fapta ilicita, raport de cauzalitate, vinovatie, pornind de la fapta organelor persoanei juridice.

Or, in speta, reclamantul invoca prejudiciul decurgand din insolvabilitatea debitorului sau, ceea ce constituie cauza proxima anterioara in justificarea rezultatului pagubitor (caz in care raspunderea statului este exclusa), insolvabilitate care insa, in lantul cauzal, potrivit sustinerilor aceluiasi reclamant, ar putea fi determinata si de inactiunea organelor judiciare sau dispunerea tardiva a masurilor asiguratorii care i-ar fi asigurat realizarea creantei la momentul obtinem titlului executoriu.

In acest context, devine evident ca raspunderea statului pentru fapta proprie nu poate analizata fi potrivit dreptului comun, intrucat pentru acest tip de raport juridic exista norme juridice speciale, derogatorii si, prin urmare, prevalente, in virtutea principiului specialia generalibus derogant.

Raporturile dintre stat si puterea judecatoreasca sunt reglementate prin norme de rang constitutional, si, subordonat acestora, prin lege organica, respectiv, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. (ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 3027 din 14 mai 2010)

Cuvinte cheie: > >