Răspunderea unui website pentru mesajele postate de către cititori

16 octombrie 2015 Drept Civil Jurisprudenta

Potrivit art. 30 alin. 1 şi alin. 2 din Constituţia României, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile, iar cenzura de orice fel este interzisă.

Prin raportare la dispoziţiile constituţionale menţionate, care protejează dreptul la liberă exprimare, nu s-a reţinut săvârşirea de către pârâtă a unei fapte ilicite, în sensul că a permis postarea unor mesaje defăimătoare, o atitudine contrară având capacitatea de a descuraja discuţiile deschise asupra chestiunilor de interes public, pârâtei fiindu-i interzisă orice cenzură.
Referitor la cauza Delfi v. Estonia , instanţa a reţinut că potrivit art. 20 alin. 1 din Constituţie dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

Faţă de considerentele hotărârii menţionate, instanţa a reţinut că pentru a se putea stabili răspunderea delictuală a unei societăţi de presă ca urmare a postării unor mesaje de către cititori, se impun a fi analizate o serie de criterii, caracterul defăimător al mesajelor nefiind suficient pentru a reţine răspunderea societăţii.

Citeste mai mult  Inadmisibilitatea solicitării în procedura specială a evacuării a contravalorii lipsei de folosință a imobilului

Analizând contextul comentariilor menţionate, s-a reţinut că acestea nu au fost postate ca reacţie directă la articolele publicate.
Un alt criteriu indicat de Curte în cauza Delfi v. Estonia şi care nu s-a reţinut a fi îndeplinit în speţă se referă la posibilitatea de a atrage răspunderea autorilor mesajelor ca alternativă la răspunderea societăţii care gestionează site-ul. Aşadar, analizând posibilitatea concretă pe care ar avea-o reclamantul de a chema în judecată pe autorii mesajelor instanţa a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că o astfel de procedură este inaccesibilă, în sensul că mijloacele tehnice disponibile nu permit identificarea autorilor mesajelor, în condiţiile în care anonimatul sub care au înţeles să posteze terţii nu este echivalent cu lipsa identităţii.

În consecinţă, în împrejurarea în care pârâta nu este autoarea mesajelor indicate, iar acesteia îi este interzisă orice cenzură, conform art. 30 din Constituţie, instanţa a reţinut că nu a fost probată o conduită ilicită a pârâtei, astfel că nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală a acesteia.

Citeste mai mult  CCR. Decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe, deoarece nu a depus întâmpinarea în termenul prevăzut de lege, nu contravine dreptului la apărare

Cu toate acestea, dat fiind caracterul insultător şi ameninţător la adresa reclamantului al mesajelor indicate, caracter care rezultă în mod cert din expresiile folosite de către terţi, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 253 alin.1 pct. b Cod civil conform cărora persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate sau ameninţate poate cere oricând instanţei încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă.
În condiţiile în care pârâta  are calitatea de gestionar al site-ului, aceasta deţine şi competenţa de a înlătura informaţia stocată, sens în care s-a dispus obligarea acestuia de a şterge mesajele indicate. (Tribunalul Galați, Sentința civilă nr. 807 din 28 iulie 2015, portal.just.ro)

A se vedea și ICCJ. Răspunderea administratorului unui website pentru articolele cu caracter defăimător postate de cititori

Cuvinte cheie: > >