Group 1

Recurs în casație. Dezincriminarea unei fapte vs. abrogarea textului de incriminare

19 ianuarie 2018 Drept Penal Jurisprudenta

Dezincriminarea unei fapte şi abrogarea textului de incriminare sunt chestiuni diferite, aşa încât abrogarea normei nu conduce, în mod automat, la dezincriminarea faptei.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, dispoziţiile art. 4 C. pen. referitoare la legea de dezincriminare nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Aşadar, nu există dezincriminare atunci când, deşi norma de incriminare din legea veche nu se mai regăseşte în legea nouă, conţinutul ei a fost preluat de o altă normă din Codul penal sau din legislaţia specială ori este acoperit de o incriminare generală existentă.

În ipoteza abrogării unei norme de incriminare, verificarea incidenţei dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 se realizează în cadrul cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Abrogarea dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 82/1991 nu are ca efect dezincriminarea, iar fapta persoanei care are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., de a efectua înregistrări fictive sau inexacte în documentele contabile ale unei companii naţionale cu capital integral de stat constituie infracţiunea de fals intelectual prevăzută în art. 321 C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.(I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 53/RC din 10 februarie 2017, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: > > >