Group 1

Redeschiderea procesului penal. Înţelesul sintagmei „persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă”

1 octombrie 2016 Drept Penal Jurisprudenta

”Persoana căreia i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea pe parcursul urmăririi penale, ştiind, astfel, de existenţa unui proces penal început împotriva sa, nu poate solicita, în cazul în care se sustrage judecăţii, redeschiderea procesului penal. Această opinie este în concordanţă cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care recunoaşte drepturile inculpatului de a participa la judecata propriei cauze, de a propune personal probe şi de a pune întrebări martorilor acuzării, dar consideră că acestea sunt drepturi relative, la care inculpatul poate renunţa.

Deşi desfăşurarea procedurii în absenţa inculpatului nu este în sine incompatibilă cu art. 6 din Convenţie, persoanei ce a fost judecată în lipsă trebuie să i se asigure dreptul de a obţine ulterior ca o instanţă să statueze din nou asupra temeiniciei acuzaţiei în fapt şi în drept, cu excepţia situaţiei în care acesta a renunţat în mod neechivoc la dreptul său de a fi prezent în instanţă (Cauzele Demebukov c. Bulgahei, Colozza c. Italiei). Fuga inculpatului este un act prin care acesta renunţă la prezenţa la proces, în acest caz nefiind obligatorie reluarea procedurii (Cauza Hermi c. ltaliei).
Nici Rezoluţia nr. 75 (11) a Consiliului Europei privind criteriile ce trebuie respectate în cazul în care o persoană este judecată în lipsă, nu exclude posibilitatea soluţionării cauzei în lipsa inculpatului. Astfel, în criteriul nr. 9 se statuează că persoana condamnată în lipsă ar trebui să aibă dreptul de a fi judecată din nou dacă dovedeşte faptul că absenţa sa de la judecata iniţială este datorată unor cauze independente de voinţa sa şi că nu a avut posibilitatea de a înştiinţa instanţa.

Citeste mai mult  Ordonanță de plată. Menționarea cuantumului penalităților în facturile fiscale

Prin urmare, nici reglementările internaţionale şi nici cele interne nu impun admiterea în mod automat a unei cereri de rejudecare în cazul unei persoane condamnate în lipsă, ci se impune verificarea faptului dacă aceasta s-a sustras sau nu de la judecată.

La efectuarea acestei verificări trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 108 alin. 2 lit.b C. pr. pen., potrivit cărora suspectului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţă obligaţia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că a luat cunoştinţă de acestea.

A interpreta că persoana căreia i s-a notificat pe cale oficială formularea unei acuzaţii penale împotriva sa are dreptul de a obţine în mod automat rejudecarea cauzei în situaţia în care se sustrage de la judecată, schimbându-şi domiciliul fără a aduce la cunoştinţa organelor judiciare acest aspect, înseamnă practic a lipsi de efecte prevederile legale mai sus menţionate, al căror scop este acela de a disciplina conduita procesuală a persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni. Cu alte cuvinte, o astfel de interpretare ar însemna recompensarea sustragerii de la soluţionarea cauzei şi acordarea posibilităţii condamnatului să se prevaleze de propria sa culpă, legitimând, astfel, un abuz de drept.

Citeste mai mult  Dezlegare chestiune de drept. Confirmarea redeschiderii urmăririi penale de către judecătorul de cameră preliminară

Dacă ar fi acceptată o astfel de interpretare, orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni ar fi încurajată să se sustragă urmăririi penale sau judecăţii, fără vreo consecinţă negativă, deoarece, în cazul în care nu este prinsă, va scăpa nepedepsită, iar în cazul în care este prinsă, oricum va obţine rejudecarea cauzei – situaţie în care s-ar ajunge la lipsirea de efecte a tutor activităţilor desfăşurate de instanţele de judecată în lipsa inculpatului, chiar dacă acestea au fost efectuate cu deplina respectare a normelor care reglementează desfăşurarea procesului penal.

Or, nu i se poate acorda persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni posibilitatea ca, prin simpla sa manifestare de voinţă (în speţă, prin sustragerea de la judecată) să poată influenţa bunul mers al procesului penal.” (Curtea de Apel Galați, Decizia penală nr. 604/24.05.2016, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >