Reducerea pensiei de întreţinere a minorului stabilită prin convenţie notarială

7 iulie 2016 Drept Civil Jurisprudenta

O convenţie nu poate fi modificată prin voinţa unei singure părţi, însă în acest caz trebuie să se ţină seama de obiectul special al acestei convenţii: stabilirea unei pensii de întreţinere datorate de un părinte pentru copilul său minor. Ori, potrivit art.529 şi 531 Cod civil, întreţinerea se stabileşte (şi se modifică) potrivit cu nevoia celui ce o cere şi mijloacele celui ce urmează a o plăti.

”Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului de reducere a pensiei de întreţinere stabilită prin convenţia părţilor la divorţ reţinând, în esenţă, că modificarea unui contract dintre două părţi, perfect valabil şi valid, la solicitarea unei singure părţi contractante, fără acordul celeilalte părţi, este o cerere neîntemeiată.

Reclamantul a formulat apel invocând o astfel de pensie de întreţinere stabilită prin convenţie poate fi modificată în condiţiile art.531 Cod civil, dacă s-au schimbat mijloacele celui ce prestează întreţinerea şi nevoia celui ce o primeşte, de asemenea a invocat că întreţinerea a fost stabilită în cuantum mai mare decât maximul legal, venitul net al apelantului este greşit calculat pentru că nu s-au luat în calcul şi obligaţiile pe care acesta le are, respectiv datoriile la bancă şi alte obligaţii familiale, astfel că pensia nu ţine cont de nevoile reale ale minorului, fiind mult mai mare decât acestea.

În primul rând, se reţine că primul motiv de apel este întemeiat, respectiv pensia de întreţinere stabilită prin convenţia părţilor la divorţ poate fi modificată în condiţiile art.531 Cod civil, dacă s-au schimbat mijloacele celui ce prestează întreţinerea şi nevoia celui ce o primeşte, sub acest aspect reţinerile instanţei de fond fiind greşite.

Este adevărat că o convenţie nu poate fi modificată prin voinţa unei singure părţi, însă în acest caz trebuie să se ţină seama de obiectul special al acestei convenţii: stabilirea unei pensii de întreţinere datorate de un părinte pentru copilul său minor. Ori, potrivit art.529 şi 531 Cod civil, întreţinerea se stabileşte (şi se modifică) potrivit cu nevoia celui ce o cere şi mijloacele celui ce urmează a o plăti. Cu toate acestea, apelul nu va fi admis pentru că aceste condiţii care trebuie avute în vedere la stabilirea unei contribuţii de întreţinere nu s-au schimbat în aşa măsură încât să justifice modificarea pensiei de întreţinere. Apelul va fi respins, dar motivarea primei instanţe va fi suplinită şi complinită cu prezentele argumente.

Citeste mai mult  Facturile acceptate la plată nu produc efecte juridice în privința penalităților în lipsa unei clauze contractuale

Criteriile generale după care se stabileşte cuantumul întreţinerii sunt: nevoia celui care o cere şi mijloacele celui care urmează a o plăti, aşa cum prevede art. 529 alin. (1) Cod civil. Atunci când este vorba de părinte, în alin. (2) al art. 529 Cod civil se stabilesc limite maxime până la care se poate stabili pensia de întreţinere. Astfel, pentru un copil, limita maximă este de 1/4 din venitul lunar net al debitorului, instanţa de tutelă putând fixa un cuantum al contribuţiei de întreţinere şi sub acest plafon, dacă nevoile creditorului sunt inferioare, după cum va trebui să ţină cont şi de celelalte obligaţii ale celui ţinut la plată. Atunci când debitorul obligaţiei de întreţinere are şi alte bunuri, în afara veniturilor cu caracter de continuitate, pensia se va calcula avându – se în vedere şi aceste mijloace, putându – se, deci, stabili o pensie peste plafoanele arătate mai sus. Instanţa de judecată poate stabili o pensie mai mare decât plafoanele legale şi dacă debitorul pensiei se oferă să o plătească, iar aceasta nu aduce atingere intereselor altor persoane îndreptăţite la întreţinere.

Actualul Cod civil a consacrat contractualizarea dreptului familiei şi a permis soţilor sau părinţilor să încheie convenţii în materii în care vechiul Cod al familiei interzicea cu desăvârşire acest lucru (convenţia matrimonială). Cu atât mai mult, părinţii pot, indiferent dacă sunt divorţaţi sau nu, să se înţeleagă cu privire la întinderea obligaţiei de întreţinere datorată copiilor minori, căci, astfel cum rezultă din art. 499 alin. (4) Cod civil, numai în caz de neînţelegere intervine instanţa judecătorească. În caz de divorţ, înţelegerea trebuie încuviinţată de instanţa judecătorească sau constatată de notarul public, care va veghea la apărarea intereselor minorului, precum şi a altor persoane îndreptăţite la întreţinere.

Citeste mai mult  Cumpărarea de influenţă vs. darea de mită

În speţă, părţile au divorţat în faţa notarului public care a şi constatat înţelegerea părţilor referitoare la aspectele accesorii divorţului, printre care şi acordul reclamantului apelant de a plăti în favoarea minorului o cotă de 30% din venitul său net lunar realizat.

În acţiunea de faţă instanţa are a verifica dacă, de la momentul încheierii acestei convenţii, 12.05.2014, s-au schimbat condiţii care trebuie avute în vedere la stabilirea unei contribuţii de întreţinere, respectiv nevoia minorului şi mijloacele debitorului.

Faţă de aceste aspecte, acţiunea a fost în mod corect respinsă şi apelul se impune a fi respins pentru că aceste aspecte nu s-au schimbat. Apelantul a invocat boala tatălui său de care trebuie să aibă grijă, ratele la creditele bancare pe care le are de plătit şi faptul că nevoile copilului sunt mai mici decât suma pe care o plăteşte el.

În ceea ce priveşte boala tatălui reclamantului, deşi este reală, iar reclamantul îşi ajută părinţii, aceasta nu poate determina reducerea pensiei de întreţinere pentru minor întrucât nu este o împrejurare nouă, ci exista şi la data divorţului părţilor. Aceeaşi soluţie se impune şi referitor la rate pentru că nu se invocă credite noi, ci creditele anterioare divorţului. Mai mult, unul dintre credite a fost plătit integral, deci reclamantul plăteşte în acest moment rate mai mici decât cele pe care le plătea la momentul încheierii convenţiei.

Ultimul motiv invocat este cel referitor la nevoile minorului. Minorul este născut în anul 2002, deci avea la divorţul părţilor vârsta de 12 ani, iar în prezent are 14 ani. În aceste condiţii şi fără a se face nicio dovadă în acest sens, nu se poate reţine că nevoile minorului sunt mai mici decât cele pe care acesta le avea la 12 ani. Dimpotrivă, nevoile minorului care se află în pragul adolescenţei devin tot mai mari şi nu justifică reducerea pensiei. Ceea ce susţine de fapt apelantul este aceea că nevoile minorului sunt (şi au fost şi la data divorţului) mai mici decât suma stabilită ca pensie de întreţinere, însă aceasta a fost voinţa părţilor în acel moment iar în prezent nu există motive care să justifice reducerea pensiei.

Citeste mai mult  Timbrajul cererii de strămutare

Aşa cum am arătat deja, pensia de întreţinere poate fi stabilită în cuantum mai mare decât maximul legal, dacă voinţa părţilor este în acest sens, respectiv dacă debitorul este de acord să plătească o sumă mai mare. Aceasta fiind situaţia în speţă, reclamantul care a fost de acord să plătească o sumă mai mare decât maximul legal, nu poate invoca această dispoziţie legală în favoarea sa. Evident că înţelegerea părţilor a avut un temei la acel moment, iar instanţa constată că aceasta este în interesul minorului de a avea un nivel de trai identic cu cel avut anterior divorţului părinţilor săi.

În ceea ce priveşte conţinutul noţiunii de venit net, aceasta, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, este o chestiune de executare a înţelegerii părţilor, iar dacă reclamantului i se execută silit o cotă mai mare decât 30% din venitul său net lunar realizat, acesta poate formula contestaţie la executare cu acest obiect. În baza art.480 Cod proc. civ. se va respinge apelul şi se va păstra sentinţa atacată.” (Tribunalul Sibiu, Decizia civilă nr. 535 din 16 mai 2016, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >